Ce este mitomania?
de
09/01/2012
Minciuna
are picioare scurte Afla de la consultantul 121 ce inseamna mitomania Andreea Ene, consultant 121 |
||
|
||
| |
||
| Cea mai simplista definitie a mitomaniei este aceea de tendinta patologica de a minti. Practic, mitomania se manifesta prin denaturarea adevarului sau prin nascocirea unor intamplari extraordinare de catre o persoana, cu scopul de a atrage atentia celor din jur asupra sa, de a iesi in evidenta si a obtine admiratia si simpatia anturajului. Aparitia si manifestarea mitomaniei sunt legate de domeniul afectivitatii. Mitomanul minte pentru a se simti bine, pentru a se simti securizat. El nu poate face fata realitatii de a fi o persoana stearsa, capacitatile sale neoferindu-i posibilitatea unei afirmari reale si atunci face apel la minciuna, ca la o ultima resursa. In acest mod el reuseste sa isi gaseasca o satisfactie afectiva pe care realitatea concreta nu i-o poate oferi. Tocmai de aceea, de regula eroul acestor povestiri imaginare este tocmai autorul lor. El se simte deosebit de satisfacut atunci cand, in urma celor povestite, anturajul ii da crezare, il considera inteligent, altruist, o persoana extraordinara. In ceea ce priveste scopul acestor minciuni mitomanul nu urmareste prin ticluirile sale atingerea vreunui scop utilitar, ci insusi faptul minciunii, aceasta reprezentand una dintre deosebirile fundamentale dintre minciuna patologica si cea "normala". De regula, mitomanul este constient de caracterul absurd al productiilor sale dar recompensa afectiva pe care o primeste atunci cand minte este atat de importanta pentru el incat nu se poate abtine. Acest obicei al denaturarii adevarului poate avea insa, din pacate, urmari negative. Ea poate duce la alterarea relatiilor cu cei din jur odata ce acestia sesizeaza caracterul fictiv al relatarilor mitomanului, poate isca neintelegeri, certuri si chiar destramarea unor relatii de cuplu. Este important de stiut faptul ca exista anumite "grade" ale mitomaniei. Cel despre care am vorbit pana acum este cel mai putin patogen, in sensul ca aceasta forma se caracterizeaza prin faptul ca individul este constient de minciunile sale si nu prezinta si alte simptome, modificari comportamentale care sa ii tulbure sau chiar impiedice activitatea de zi cu zi si relatiile cu cei din jur. Din pacate insa, putem intalni mitomania si ca fenomen nedeliberat, fapt de care persoana in cauza nu este constienta, caz in care ea se constituie intr-un siptom patologic. Aceasta situatie poate sa apara in cazul unei isterii sau a unor tulburari de personalitate, diagnostice mai grave si mai ample decat in cazul primei categorii. In plus, exista autori de specialitate care iau in considerare si o alta forma de mitomanie, respectiv "mitomania conventionala". In cazul acesteia este vorba despre exagerarile care apar atunci cand sunt relatate povestiri "adevarate", cu scopul de a obtine sau a intretine o stare de buna dispozitie. Este ,de exemplu, cazul unor vanatori sau pescari care "impodobesc" realitatea cu elemente de suspans sau prelungesc firul actiunii tocmai pentru a-i face pe ascultatori sa o savureze din plin. Una dintre intrebarile care iau nastere in mod firesc atunci cand se discuta problema mitomaniei este " Ce avem de facut?". Ce putem face atunci cand constatam ca o persoana din jurul nostru sufera de acest obicei al minciunii? Primul lucru pe care trebuie sa il facem este sa identificam natura acestor denaturari ale adevarului. Trebuie sa vedem daca minciunile respective au ca scop doar plasarea persoanei respective intr-o pozitie cat mai buna in ochii anturajului sau ele urmaresc atingerea altui scop, bine definit. Apoi, trebuie sa observam daca "mincinosul" in cauza practica acest obicei cu toate persoanele din jur sau doar cu o persoana anume, caz in care este in mod evident vorba despre o alta problema. Nu in ultimul rand este important daca persoana pe care o suspectam de mitomanie este constienta de faptul ca denatureaza adevarul sau nu. In cazul in care aceste informatii ne confirma suspiciunea, cel mai bun lucru pe care il putem face este sa apelam la ajutorul unui specialist, respectiv un psiholog. Nu exista pastile pe care sa le iei azi si a doua zi sa te trezesti ca nu mai minti. Este nevoie de o terapie psihologica pentru a constientiza problema, pentru a identifica ceea ce a determinat-o si apoi pentru a oferi suportul necesar pentru remedierea ei. In orice caz insa, sprijinul familiei si al celor apropiati este absolut necesar, in sensul oferirii suportului afectiv, al valorizarii calitatilor si potentelor de care persoana respectiva dispune. Accentul trebuie sa cada pe ceea ce ea poate si reuseste sa faca, nu pe esecuri si defecte. |
||
Articole pe aceeasi tema: |
||
| © copyright
121 |

