Rodica Draghincescu
de
27/01/2003
|
||||
|
||||
 In
Stuttgart, Germania20% schimbare in viata femeii Rodica Draghincescu (fara nici un semn diacrtic pe "a"), 80% schimbare in viata de zi cu noapte a scriitoarei. Nu mai alerg la trei munci, nu mai suna ceasul, nu mai canta radioul stirile de dimineata. Mama e acasa, Cassandra e acasa, eu sunt aici, departe de casa, publicand carti in strainatate, calatorind in turnee literare, vazand lumea cea mare si atat de asemanatoare cu lumea cea mica. Ma machiez mai putin decat in tara. Naturelul e in vogue. El se asorteaza mai bine cu subcultura, cu slamurile poetice, cu barurile pline de clienti extrem de buni si de veseli. M-am schimbat. Mi-am schimbat pana si parfumul. Se numeste "J'adore". Am inlocuit ceaiul de musetel cu "cappuccino". Beau mult "cappuccino" cu multa frisca. Vizitez gradini zoologice, observatoare astronomice, case de cultura, teatre, ascult trubadurii, arunc un euras cersetorilor. In general, cersetorii stuttgartezi sunt bine imbracati, au caini de rasa si instrumente muzicale de valoare. Ma uit la vitrinele impopotonate cu verde, rosu si roz: s.a.m.d. Nu mai pot scrie in romana, sunt blocata, ma preocupa invatarea germanei. Ma refulez in limba franceza. Scriu poeme kilometrice despre "arta nimicului", adica am devenit o nihilista si jumatate. Scriu, ca o apucata, scriu doar in franceza. Citesc feministele franceze, ma mira vulgaritatea lor penibila. Piata cartii occidentale, mai ales piata cartii pariziene, este un talcioc bogat in produse porno (homo, lesbi, pedo, crimi etc). Cartile bune, oriunde te-ai afla in lumea asta, se gasesc greu. Primesc bani pentru lecturi publice, trimit banii de pe lecturi publice acasa. E foarte important sa iti ocrotesti casa atata timp cat ai un "acasa" al tau... Fac multe repetitii de dictie. Exersez cuvantul german. De cele mai multe ori pronunt bine, dupa indicatiile pretioase ale lui Serge. Ma antrenez pentru festivalurile de poezie. Fac "performance". Succesele ma bucura. Bucuria ma tine o ora-doua. Gandul la noile proiecte editoriale imi da de lucru, ma obliga. Scriu in franceza si citesc in romana. Nu dorm bine. Nu sunt obosita, sunt trista si atunci cand sunt vesela. Singurul lucru de care sunt capabila sunt traducerile in si din franceza. Ele reprezinta un exercitiu de regasire a ritmului de lucru avut in tara. Aici am de toate (computer, dictionare, reviste, carti, un birou din sticla, multe sucuri naturale, multe fructe, multa frisca, hartie la discretie) si nu am nimic. Sunt in Occident si vreau in Romania. Cine sa ma mai poata pricepe? Luxul din jur ma indispune, ma gandesc mereu la cei de acasa. Aici? Si aici sunt acasa, caci am un viitor in doi, un drum de casnicie in fasa. Aici? Aici am o noua familie. Aici? Imi lipseste Cassandra, aflata inca in tara. Daca am fi in trei, poate as avea curajul sa scriu ca sunt fericita. P.S. Ploua mult peste Stuttgart. Ploua si azi. Confesiunea mea s-a cuibarit sub mantaua unei zile somnoroase. Stuttgart, 20 ianuarie 2003 |
||||
| ©
copyright 121 |
||||
img2.jpg)
