121.ro :: 121.cariera & finante :: Femei de cariera :: Superworker, supermother, superwoman

Superworker, supermother, superwoman

Dialog feminist cu Daniela Roventa-Frumusani

Publicat la data de 08.07.2004

Daniela Roventa-Frumusani

Profesor universitar, doctor in stiinte filologice, sef al Catedrei de Comunicare si Antropologie culturala la Facultate de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Bucuresti. A publicat numeroase articole, studii si carti de semiotica, retorica si analiza discursului. Este co-autor al volumelor "Femei, cuvinte si imagini" si "Lexicon feminist".

Doamna Frumusani preda o disciplina foarte dificila: semiotica. Nu multi studenti reusesc sa tina pasul cu dansa la cursuri si mai ales la examene. Dar este unul dintre cel mai iubiti profesori si studentii ii amintesc numele cu drag, pentru ca are talentul unic de a-i incuraja pe cei din jur, de a-i inspira sa afle mai mult, sa asculte mai atent, sa priveasca lumea cu ochii larg deschisi - poate cea mai importanta calitate a unui dascal. Am rugat-o sa ne raspunda la cateva intrebari despre un subiect care, asa cum veti vedea, o pasioneaza.
de Ana Sipciu

Definiti feminismul, asa cum il vedeti dumneavoastra.
Feminismul este in opinia mea mai putin o doctrina, un ism (si in orice caz, este ismul cel mai putin nociv din istoria umanitatii), cat un proiect de parteneriat, un dialog si nu o lupta intre sexe. Eu cred in posibilitatea vocilor egale, a dorintei de a forma echipe mixte, creative, interesante si motivate. Feminismul este atitudinea femeilor si barbatilor moderni care cred in egalitate si in diferenta, care doresc si realizare profesionala a membrilor cuplului si realizare afectiva, care insotesc rationalitatea instrumentala de empatie, comunicare, afectivitate. Ceea ce doresc sa se intample este acea denaturalizare a practicilor sexiste promovata ferm si de Pierre Bourdieu in Dominarea masculina (de la invizibilizarea femeii ca actor in sfera publica sau prezentarea sa exclusiv ca anexa a unei personalitati masculine la unilateralizarea femininului asociat doar corporalitatii , perfectiunii fizice).

Ce credeti despre conditia femeii in Romania? Ce ar trebui sa se schimbe ori sa schimbam noi?
Cred ca Romania este revoltator de conservatoare in promovarea stereotipurilor de gen in viata publica si privata, nu doar in "celula familiei", ci si pe piata muncii, in scoala, mass media, institutii publice. Femeile se izbesc de bariere invizibile sau extrem de vizibile in angajare, promovare (vezi sexismul oferetelor de serviciu din mass media si cazurile de non-angajare raportate Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de victimele femei ale discriminarii). Atata timp cat publicitatea isi fundamenteaza o campanie pe baza prejudecatilor si prejudiciilor de gen ("blondele proaste" - ca facilitator al consumului de telefoane mobile), presa scrisa se tabloidizeaza (Adevarul anului 2004 ofera un numar dublu de articole senzationale textualizand violenta impotriva femeii sau manifestarile de violenta ale femeii, in timp ce Libertatea continua promovarea fetei de la pagina 5, a rubricii meteo "dezbracate" si a superficialitatii feminine reduse la silicoane, defilari de moda sau rupturi amoroase).

Conform sloganului feminist "Cuvintul nu ti se da, el se ia", schimbarea nu poate veni din partea unui sistem patriarhal, paseist, ci din partea tinerelor generatii de femei educate sau mai putin educate care invata si doresc sa invete sa spuna nu oprimarii, inferiorizarii, dependentei.

Se spune ca o femeie are de luptat mai mult pentru a reusi in viata decat un barbat. Ce parere aveti despre aceasta afirmatie?
O femeie are de luptat cu prejudecatile: "Ce mai vrea si asta?" se va spune despre femeia politician, "ne-a ajuns Coana Leana"; "Rostul femeii e la cratita" - afirma parlamentari romani si soti "model". Mai are de luptat si cu timpul (cel putin doi ani de avans al colegilor barbati care nu isi intrerup traseul profesional si fireasca ascensiune pentru a se dedica familiei si copilului, handicap destul de greu de recuperat in societatea accelerata in care ne aflam). Dar mai ales are de luptat cu tripla sarcina: cea de superworker (o femeie trebuie sa demonstreze in fiecare zi ca este foarte buna, nu doar o data la patru ani, precum parlamentarii), supermother (femeia este "ingrijitorul" familiei: al batranilor, al sotului bolnav si bineinteles al copiilor) si superwoman (adepta industriilor frumusetii, chirurgiei estetice, asa cum dicteaza mitologia publicitara si societatea de consum).

Exista diferente esentiale si inevitabile intre femei si barbati? Care sunt acestea?
Dincolo de diferentele biologice, exista o diferentiere dramatica, izvorata din socializarea diferentiata care catalogheaza pe unii dupa ce sunt si pe altele dupa cum sunt, ignorand din campul expertizei majoritatea femeilor care au trecut de varsta unui top model. Ceea ce mi se pare extrem de nedrept este practicarea unor standarde duble in evaluarea femeilor si a barbatilor. Femeilor politician (de la noi, dar si din alte tari) le sunt cerute retete preferate de soti, culori sau hobby-uri atunci cand sunt intervievate; barbatii filosofeaza, propun strategii, "schimba" lumea. Probabil ca atunci cand in prefata unei carti va exista o femeie care va multumi partenerului sau pentru sprijinul oferit in familie atunci cand ea isi scria cartea, vom avea indicii clare ale unei schimbari de paradigma. In acelasi mod vad si prezenta unor experte necanonice (90-60-90) la televiziune, in emisiuni politice, economice, ca semne clare ale schimbarii, pentru ca daca putem vedea pe micul ecran un barbat de saizeci de ani, chel, cu burta, de ce sa nu acceptam ca si majoritatea minoritara poate imbatrani, dar poate imbatranind sa imbogateasca cu experienta sa comunitatea din care face parte.

Stiu ca ati aparut cel putin o data in revista Cosmopolitan, in rubrica femeilor "actuale, active, atractive". Care este pentru dumneavoastra imaginea femeii de succes?
Am aparut in acea rubrica datorita probabil unei brese in standardele reusitei feminine: profesor universitar la o varsta mai frageda decat pensia si manager de institutie universitara, ambele posturi nepermis de rare in Romania postcomunista, ca si altele de altminteri (femei in politica - 10%). Mentionez ca pentru femeile in stiinta si mediul academic nu exista inca statistici complete. In orice caz ,la vremea respectiva am facut amendamentul cuvenit: actuala datorita tinerilor din jurul meu si al disciplinelor predate (teoria semnelor lumii contemporane si analiza discursului), activa (in ONG-uri, asociatii profesionale) si atractiva poate in discurs, in sensul de atenta la feed-back-ul celorlalti, la semnele si semnalele lumii. Nu cred ca am o imagine tip de femeie de succes, poate modelul reprezentat de mama mea, excelent avocat, mama si sotie calda si obiectiva, generoasa si devotata, increzatoare in fortele proprii, in destinul celorlalti, in frumusetea lumii.

Care este activitatea dumneavoastra profesionala cea mai placuta?
Sunt multe momente in care simt ca nu fac umbra degeaba: cand povestesc studentilor si prietenilor despre viata semnelor, feminism sau centralitatea comunicarii, cand imi pregatesc interventia la o conferinta internationala, evaluez proiecte, dar cu siguranta cel mai bine ma simt in sala de curs, intr-un dialog viu, stimulant cu studentii.

Ati predat si in strainatate. Cum abordeaza studentii scoala acolo, in comparatie cu studentii romani?
Am predat la Departamentul de comunicare al Universitatii Quebec din Montreal la nivel bachelor si masterat. M-a impresionat placut pragmatismul si nevoia de concret a studentilor, de experienta autentica - si m-a intristat reticenta lor fata de modele, discutii "abstracte", elucidari conceptuale in perspectiva comparativa. Scoala este pentru ei fie o exigenta de insertie rapida in viata profesionala, fie un prim pas dintr-o lunga aventura intelectuala (doctorat, postdoc, chiar doctorate la plural); nu exista un caldut drum de mijloc, ci optiunea clara spre cercetare, speculatie, creatie sau presiunea finalizarii rapide cu debuseu profesional clar.

Ce va inspira? Fiecare din noi are lucruri care il hranesc sufleteste si genereaza idei noi. Care sunt acestea pentru dumneavoastra?
O zi frumoasa, o plimbare pe malul lacului impreuna cu cea mai buna prietena a mea - in acelasi timp si fiica mea, muzica lui Bach, Beethoven si Brahms.

Care sunt (daca exista) femeile pe care le admirati?
Am admirat-o si o admir pe filosoafa feminista Mihaela Miroiu pentru extraordinara sa viziune asupra lumii, pentru daruirea cu care traieste ideile, existenta, sentimentele.

Cum ati vrea sa va vada si sa va tina minte cei din jur?
As vrea sa ne vedem reciproc ca membrii unei orchestre ce doresc sa cante mult timp impreuna o beethoveniana oda a bucuriei; si cand spun asta ma gandesc la cei dragi din familie si la studenti, prieteni cu care imi doresc nespus sa rezonam polifonic si nu cacofonic.