Scortisoara provine din scoarta aromata a arborelui Cinnamonum ceylanici, care e originar din insula Ceylon (Sri Lanka) si e din aceeasi familie cu dafinul.
Uleiul de scortisoara era folosit de egipteni in procesul de mumificare si era aplicat ca ulei sfant in vechile ritualuri ebraice.
Scortisoara era consacrata si zeului grec al extazului, Dionyssos.
Este folosita inca din Evul Mediu pentru intarirea inimii, combaterea gripei, ca afrodisiac si pentru tratarea durerilor interne.
La noi in tara era introdusa odinioara de poticarasi (denumirea data farmacistilor in Transilvania), care o foloseau in toate remediile impotriva colicilor gastrice si a celor abdominale.

Peste 3 varfuri de cutit de pulbere de scortisoara se toarna un pahar de apa fierbinte. Se lasa putin la infuzat, dupa care se consuma cu inghitituri mici. Efectul calmant al acestei infuzii se face simtit imediat!

Se pun 25 g in 500 ml vin vechi si se pastreaza 5 zile. Se iau 2 lingurite pe zi.

Combinata cu conservanti si adaugata in sucul de mere, pe langa efectul placut de aromatizare, scortisoara reduce si controleaza numarul bacteriilor ce se pot dezvolta in sucurile nepasteurizate, in special pe cea numita Escherichia coli O157:H7, un microorganism foarte virulent, prezent in numeroase alimente. In plus, poate inlocui, partial sau complet, conservantii din produsele alimentare.