O zi (speciala) din viata unei scriitoare - Elena Cardas, membra 121
de
19/05/2005
|
O zi (speciala) din viata... |
||
viata unei scriitoare Elena Cardas, membra 121 |
||
|
||
 |
ORA 6:00: Nu am nevoie de ceas desteptator. Nici macar in zilele de duminica sau de sambata, cand as putea dormi mai mult. Azi e miercuri, dar nu plec la spital. Am o zi libera. Cainele meu imi linge degetele de la picioare. Mi le bag sub pled. El nu se lasa pacalit, vine la fata mea. Asta nu-mi mai place deloc. Norocul lui ca il iubesc. Ce nu face un om pentru cainele lui? Ce mi-ar place sa fiu propriul meu caine ! ORA 6.30 Imi pun blugii peste pijamale si o geaca de fas si ies afara. In spatele blocului, cu ochii inca mici, stau de vorba cu vecina, si ea la plimbarea de dimineata cu Patrocle al ei. O sa ploua azi. Cerul e buba de nori. Si am o zi asa de grea, totul trebuie sa fie perfect. Si daca nu o sa fie? Poate ca da. Dar daca nu? Oh, Doamne, de ce totul mi se intampla tocmai mie ? ORA 7.00 Imi beau cafeaua si fumez unica tigara pe care mi-o permit. De aceea e cumplit de buna. Trei minute de relaxare totala. Azi o sa fumez si a doua tigara, e o zi speciala. Privirea imi cade din intamplare pe umerasul pe care e asezat in balcon, la aerisit, costumul meu de gala si constat cu stupoare ca bluza mi-a cazut pe jos in timpul noptii. S-a dus toata placerea celei de-a doua tigari! ORA 7.30 Pun bluza la spalat si iar incep sa cred ca toate imi sunt impotriva. Afara a inceput o ploaie torentiala. ORA 9.00 La coafor. Am programare. Tipa tine cu tot dinadinsul sa-mi scoata din minte ideea unei coafuri clasice. Vrea coafura italieneasca, cu zulufi in crestet. Atata stie ea! Nu cedez nici un milimetru. Si atunci ea ma tunde la dorinta mea expresa ”foarte putin”: 5 centimetri, poate, poate o sa ajung sa-mi schimb atitudinea. Alt semn rau, imi zic. Urasc coafezele fara imaginatie. In cele din urma iese cum vreau. Face 500 000 lei. ORA 12.00 Vine tata de la tara. Are emotii. Asta nu e bine, imi creeaza si mie o stare de agitatie. Il trimit in piata. Nu vreau sa-mi stric coafura pe vant. Nu zice nimic, pleaca si vine cu tot ce era scris pe lista. Il trimit la librarie cu o parte din bautura si din fursecuri. Trebuie sa faca mai multe drumuri prin ploaie, dar nu zice nimic. Stie ca am emotii. Doar de aceea e tatal meu! Fumez a treia tigara, total contrindicata de medicul din mine si beau a doua cafea sperand - de ce oare? - ca voi fi mai calma. De mincare nici nu poate fi vorba. ORA 14.00 Bluza mea e inca uda, asa ca decid sa iau o masura radicala si scot fierul de calcat din debara. ORA 14.30 In ultimul moment decid pentru pantaloni. In fusta seman cu directoarea mea din liceu. Imi fac machiajul, e prea strident, il refac. Ma demachiez si o iau de la capat. A treia oara reuseste asa cum imi doresc. Ploaia a stat. Iau un distonocalm. Daca nu respir adanc, o sa fac infarct si nu o sa mai ajung la lansarea primului meu roman. |
|||||||||||
© copyright 121.ro |
