Infofolirea
de Irina de Hillerin
13/02/2012
Infofolirea |
|
Mie, pediatra copilului mi-a spus sa imi imbrac copilul asa cum ma imbrac eu - cate pulovere imi pun mie, atatea sa-i pun si lui. In primele (6) luni de viata mi-a spus sa-i mai pun un tricou in plus fata de ce imi puneam mie (acum are 4 ani). de Irina de Hillerin Prima data cand am fost in America am fost socata de faptul ca, iesind din aeroport (era un inceput de octombrie putin cam vantos) am vazut adulti imbracati cu haine grosute, fulare si ghete (eu insami aveam pulover si caciula) care duceau in carucior (sau de mana) copii imbracati doar in body! Am ramas siderata de civilizatia americana… care isi neglijeaza copiii, ii chinuie - mi s-a parut oribil…. Am intrebat, evident, o mamica pe care am avut ocazia sa o cunosc acolo de ce fac asta, iar ea mi-a explicat la fel de mirata (de intrebarea mea) ca e normal sa-ti tii copilul dezbracat in frig, pentru ca asa se caleste - ce-i drept, nici unul nu avea lumanari la nas si nu era vanat de frig - pareau chiar ca se simt foarte bine si erau vioi. "Da' lasa, ca au alte pacate", am gandit eu in continuare uluita de asemenea cruzime. De aici, una dintre concluziile pe care le-am tras este ca frigul de afara n-are intotdeauna prea mare legatura cu racitul copilului (evident, nu-l scoti la 0 grade in pielea goala) si ca infofolitul excesiv poate, in multe cazuri, sa tina de spaimele mamicilor disperate sa nu pateasca "oul" ceva. Imbracatul excesiv poate sa mai tina de cultura - sa nu uitam ca noi, romanii, avem traditia imbolnavirii de la trasul curentului (chinezii au un tratament pentru vindecarea reumatismului prin expunerea la curent, iar racelile le trateaza uneori prin statul in curent - sa se miste si sa se rearanjeze "vanturile"). La noi, multe dintre dureri sunt din cauza ca "m-a tras curentul" - drept care nu se mai deschid geamurile in masina, nu se mai aerisesc incaperile si de multe ori preferi sa te clocesti decat sa te sufle vantul. Poate din cauza asta ne-o fi crescut la noi, la romani, temperatura corpului - genetic (e o gluma!). Eu imi amintesc de bunica mea care imi spunea ca spalatul cu apa rece pana la brau te caleste si eram chiar mandra sa ma spal cu apa rece. Fiu-meu, insa, daca are apa ceva mai calaie la robinet, tipa de frig si, oricum, e mai tot timpul racit. Am incercat sa aflu de la el cand ii e frig si cand nu, dar nu am incredere in ce-mi spune. Imi dau seama ca de multe ori imi doresc sa fiu in locul lui si sa simt daca e bine. Pana la urma, cred ca de fapt mie mi-e cumplit de frica sa il las sa simta singur cum ii este si ca eu sunt cea care il sensibilizeaza excesiv prin toate temerile mele. Poate ca in loc sa ii fac bine, nu fac decat sa ii reduc puterea de a fi autonom si de a invata singur sa se protejeze (la varsta asta stie sa-si scoata sau sa-si puna hainele singur)…. Altfel, e posibil ca peste 20 de ani sa ajung sa-i dau telefon sa-i spun ca afara ploua si trebuie sa-si ia umbrela… (pe mine m-ar enerva asta, chiar daca stiu ca e vorba doar de dragoste materna). Habar n-am cum sa pastrez echilibrul intre indiferenta ("lasa ca simte el daca e frig") sau superprotectie ("daca ii e frig/cald/foame…"). Dar pana acum, fiind superprotectiva, vad ca a fost (mai) mereu racit. Poate ca e cazul sa fiu ceva mai indiferenta ("dar daca nu sunt o mama perfecta?"). Stiti ceva, m-am hotarat sa fiu o mama imperfecta! |
| ©
copyright 121.ro |
