|
img1.jpg) Nu, nici eu nu vreau sa vorbesc despre cei infectati cu HIV. Despre tinerii infectati cu SIDA cu atat mai putin... Nu vreau sa-mi fie teama. Nu vreau sa cred ca lumea mea care scartaie si asa poate fi daramata de existenta acestor fiinte tragice. Refuz sa accept existenta lor, vorba aia „sa fie la ei acasa”. de A. C. Tudor Nu ma intelege gresit, sunt pentru eliminarea discriminarii, semnez orice petitii doresti, particip la orice strangere de fonduri, dar... pana aici. Nu e nevoie sa-i vad cu ochii mei. Simt compasiune numai gandindu-ma la ei, nu e de ajuns? Asta nu inseamna ca ma implic? Cum as reactiona in preajma unui copil bolnav? Nu, nu sunt eu cea mai recomandata sa fiu in preajma lor. Stii, sunt o impiedicata de felul meu - ma lovesc fara sa-mi dau seama, ma tai cu orice si... nu stii niciodata ce se poate intampla. Altfel as sta in preajma lor. Si oricum, fac mult mai multe decat altii in privinta asta. M-am si inscris intr-o fundatie, chiar daca nu lucrez direct cu ei. Asa ii las pe cei care se pricep sa se implice. Am sa-mi fac si eu testul HIV din cand in cand, dar asta numai ca sa scap de griji. Ba intr-o vreme m-am pus sa consult si niste statistici: -„In lume peste 40 de milioane de oameni sunt infectati”- nu pot fi atat de multi!?! -„SIDA ucide in prezent o persoana la fiecare 11 secunde” - parca iti vine sa respiri inadmisibil de usurata, „macar nu mai sufera”… -„O noua contaminare intervine la fiecare 6 secunde” - inima imi bate din nou cu repeziciune!!! Si nu mai pot refuza sa accept ca se intampla si aici, in Romania. Sunt atatia care nu stiu cum sa se protejeze de acest virus, atatia iresponsabili, atatia infectati cu sau fara voia lor. Aproape ca te fac sa regreti vremurile despre care iti vorbeau bunicii, cand asemenea lucruri nu se intamplau. Da, stiu, erau altele pe atunci, dar parca o lepra acum nu mai are rezonanta de atunci si te gandesti daca este posibil sa o poti da la schimb, sa poti inlocui aceasta boala… Dar stiu ca aceaste ganduri nu sunt eficiente pentru mine… E timpul sa iau atitudine! Si continui sa ma informez. Ma informez si ma protejez. Stiu ca amicii mei nu pot intra in aceeasi categorie, dar... nu se stie niciodata. Azi trebuie sa te protejezi. Nu mai e vremea cand se puteau imparti lucrurile personale fara grija, daca a fost vreodata o astfel de vreme (mai ai inca memorata lectia mamei cu „prosopul, periuta de dinti si pieptenul care nu se imprumuta”?). Cand citesti astfel de statistici poti sa te prabusesti intr-un soi de disperare. In mod ciudat lumea devine prea periculoasa pentru ca sa dau sau sa iau ceva de la cineva! Mai ales de la straini. Ai mei sunt siguri si doar ei. De restul nu poate garanta nimeni. Si devine chiar periculos sa-ti creezi relatii in lumea asta. Mai bine ma rezum la lumea mea deja construita si pe care o recunosc, cea care nu imi poate produce surprize! Si asa ajung sa ma izolez intr-o bula de protectie, precum intr-o reclama de la un iaurt… Sau... © copyright 121.ro
|
