Camara de altadata
de Otilia Ignat
15/09/2011
Camara de altadata |
||
|
||
|
|
Imi amintesc cu o emotie aparte dulapul din lemn, lat, foarte adanc si foarte inalt in care bunica mea, o excelenta gospodina, asa cum stiau cu adevarat sa fie numai doamnele pe la 1900 si ceva, aduna, cat era vara de lunga, toate minunile din gradina, ulterior transformandu-le in cele mai inedite dulceturi, serbeturi, compoturi, siropuri si peltele. de Otilia Ignat Oricat mi-ar fi de greu, trebuie sa recunosc ca epoca aceea a trecut, ca timpul nu ne mai permite sa ne bucuram de astfel de delicatese… Si totusi, trebuie sa va marturisesc ca de vreo trei ani am inceput sa pregatesc, in casa, tot felul de conserve pentru iarna. Si din cele dulci, marmelade si dulceturi, dar si zarzavaturi, castraveti, gogosari. Nu m-as incumeta sub nicio forma sa fac ce facea draga mea bunica, dar experienta mi-a aratat ca exista o serie de preparate care se fac usor, rezista bine in timp (de vara pana in februarie- martie anul urmator), sunt ieftine, si, ceea ce este esential, sunt mai mult decat folositoare pe parcursul toamnei si al iernii – atat cat a mai ramas din iarna de pe la noi! Fiecare borcan facut vara sau toamna si folosit iarna a insemnat o economie de bani si de timp, si nu in ultimul rand, un plus de gust pentru mancarurile mele. Si cum dragostea trece prin stomac, spunea bunica, va dati seama ce tare ma iubesc ai mei! Daca va decideti sa faceti conserve (dulci sau sarate) adaptati-va la ce va ofera mama-natura. Nu va apucati sa faceti deodata si zarzavat de ciorba si dulceata de zmeura. Nu faceti 20 de borcane de zarzavat odata. Primul secret este sa faceti din toate putin cate putin. De fiecare data cand gatiti, din mai pana tarziu in noiembrie, dedicati o ora si unor preparate pentru camara voastra. O sa descoperiti ca, fara niciun efort, la inceputul lui decembrie aveti o camara plina cu tot felul de bunatati, iar bunicile voastre o sa va sarute blande pe obraz si o sa va zambeasca… |


Imi amintesc cu o emotie aparte dulapul din lemn, lat, foarte adanc si foarte inalt in care bunica mea, o excelenta gospodina, asa cum stiau cu adevarat sa fie numai doamnele pe la 1900 si ceva, aduna, cat era vara de lunga, toate minunile din gradina, ulterior transformandu-le in cele mai inedite dulceturi, serbeturi, compoturi, siropuri si peltele.