Obezitatea si creierul
de Simona Esanu
25/01/2012
|
|
Cei care sunt supraponderali sau obezi risca sa le fie afectat creierul. In randul femeilor mai in varsta, cu probleme de greutate, s-a constatat o pierdere la nivelul tesuturilor creierului. Numarul bolnavilor care sufera de obezitate a crescut vertiginos in ultimele trei decenii. Ei pot avea o viata mai scurta cu 5 pana la 20 de ani decat oamenii obisnuiti. Obezitatea poate creste nivelul hormonului cortizol, iar acesta atrofiaza creierul. De-a lungul anilor s-au efectuat numeroase cercetari pentru a stabili cauzele supraponderabilitatii. Ele sunt diverse: fiziologice, psihologice, culturale. S-a constatat ca functiile pe care le indeplineste creierul sunt strans legate de obezitate.
de Simona Esanu Creierul nu constientizeaza O alimentatie bogata in grasimi expune creierul pericolului de a nu recepta senzatia de satietate. Creierul nu este constient ca persoana este supraponderala. Studiile pe soareci obezi au aratat ca celulele creierului nu mai reactioneaza la hormonul denumit leptina. Ea transmite hipotalamusului semnale despre rezervele de grasime ale organismului, inhiba pofta de mancare si regleaza senzatia de foame. Pe soareci, deficitul de leptina s-a vazut ca ingrasa. La oameni studiile inca nu sunt atat de clare, desi unii indivizi au suficienta leptina, ei nu pot slabi pentru ca aceasta nu isi face treaba corespunzator. Asa intervine rezistenta la acest hormon. Astfel, asemenea semnale indica motive biologice din cauza carora oamenii intampina greutati in a scapa de surplusul de kilograme. Adica nu e neaparat o chestiune de vointa, obezitatea poate fi un esec biologic. E important ca obezii sa treaca de la un regim alimentar gras la o dieta cu putine grasimi, care le ofera insa caloriile necesare. De obicei oamenii isi mentin greutatea datorita reglajului hormonal si neuronal. Slabiciunea noastra in fata gustului Mancarea se afla pe lista lucrurilor cu care intram in contact inca de la inceputul vietii. E normal ca printre primele noastre amintiri sa se numere hrana. Satisfactia pe care ne-o ofera mancarea la nivel cerebral, si nu numai, ne ramane intiparita peste ani. Aceasta placere poate induce in timp o slabiciune sau, mai rau, o dependenta. De exemplu, cei care consuma des mancare de la fast-food se pot trezi ca acest obicei devine viciu pentru ca li se pare aproape imposibil sa se abtina. Tentatia este mare indeosebi in timpul copilariei si adolescentei cand organismul se afla in crestere si ravneste dupa carbohidrati si dulciuri. Dupa consumarea unor alimente bogate in zahar, corpul resimte mai multa placere. Interesant este faptul ca partea creierului care este stimulata de zahar coincide cu cea care produce dependenta la utilizatorii |
