O chestiune de gust
de
16/10/2007
O chestiune de gust |
Publicat
la data de
|
Inainte de orice, am ceva foarte important sa va spun voua, tuturor:
Tocmai m-am razgandit cu privire la ceea ce intentionam sa scriu in rubrica de azi. Cand m-am apucat sa scriu astazi de dimineata, vroiam sa iti impartasesc o reteta minunata de Pui paprika. Am aceasta reteta de la bunica mea (care era austriaca), ce a 'adoptat' o reteta ungureasca (Paprikas Csirke) pe vremea cand traia in Austria pentru ca mai apoi sa o dea mai departe fiicei sale (mama mea). Reteta de Pui paprika pe care intentionez sa ti-o impartasesc saptamana viitoare este versiunea mamei mele de reteta de la mama ei, pe care eu am modificat-o dupa preferintele mele si pe care imi place s-o numesc reteta mea de Pui paprika (mai ai rabdare o clipa cu mine, draga mea, exista si o concluzie la toate acestea si o vei afla imediat).de Osmanda Concluzia e ca am convingerea ca retetele servesc trei scopuri, nu doar unul. Primul este acela ca trebuie urmate, astfel incat sa inveti cum sa prepari o mancare noua, sa descoperi o noua combinatie de ingrediente sau sa ai o senzatie gustativa noua. Al doilea scop este ca mai apoi sa nu mai urmezi acea reteta si, in loc de asta, sa o modifici, sa o personalizezi dupa gustul tau astfel incat sa fie numai buna pentru tine. Singurul mod in care poti afla cum e cel mai bine pentru tine este sa incerci sa o prepari in mai multe moduri, cu ingrediente diferite si sa faci diverse experiemente cu ea. Acesta este modul in care ajungi la cel de-al treilea scop al retetelor - vei avea mai multe variante de lucruri invatate din reteta initiala si, in acest fel, ajungi sa ai propria reteta. De exemplu, saptamana aceasta, cand am prezentat intreaga lume a chilli-ului, am incercat sa-ti impartasesc idea de a te 'juca' cu ceea ce-ti propuneam. De fapt, as fi putut - probabil ca asa ar fi fost cel mai bine - sa-ti vorbesc mult mai mult despre asta. Despre cum de exista 'concursuri' de chilli in aproapre fiecare targ campenesc din America, unde concurentii isi prezinta fiecare 'varianta' proprie de chilli sperand sa castige un premiu. Si despre cum de chilli este 'categorisit' in America ca fiind de 'Alarma de gradul 1,' 'Alarma de gradul 2' sau 'Alarma de gradul 3', in functie de cat de iute este (totul pleaca de la primele brigazi de pompieri voluntari infiintate in America, ce stabilisera ca o alarma de gradul 1 echivala cu un incendiu in apropiere, alarma de gradul 2 semnala ca incendiul era puternic, iar alarma de gradul 3 insemna ca trebuie sa lase totul si sa ajunga la fata locului imediat, fiindca situatia era foarte grava). In fine, ideea principala este ca exista sute de mii de variante 'originale' de chilli in America. Unele contin ciocolata (!), multe contin bere, iar o buna parte se servesc pe pat de orez. In alte cazuri, patul de orez este inlocuit cu porumb sau... cu spaghete, daca ne gandum la celebrul 'Cincinnati chilli'. Unii amesteca si cativa biscuiti sarati, altii pun fasole neagra si fasole rosie in acelasti timp si tot asa -- cred ca ai prins ideea. De ce sa te limitezi la o singura varianta, atata timp cat singurul lucru ce te impiedica sa 'descoperi' o varianta inca si mai buna este propria ta imaginatie (si dorinta de incerca sa o perfectionezi)? Iata ce vreau sa spun: FIECARE reteta pe care o regasesti in aceasta rubrica are doar rolul sa te indrume, sa-ti ofere un cadru in care sa poti concepe moduri de a imbunatati, de a o transforam in varianta ta de mancare noua si incitanta. Finalul lectiei. Ar mai fi ceve de zis, dar nu este neaparat valabil pentru voi toti. Am primit multe mesaje prin care mi se pun intrebari, mi se dau sfaturi despre cum sa procedez, mi se cer anumite informatii si tot asa. Regret sa va spun ca nu am reusit sa raspund la aceste mesaje separat pana acum. E o chestiune de organizare aici, la noi, la 121, si de gasire a unui mod sistematic de a face asta. Atunci cand gestionezi un site web lucrurile stau cu totul altfel decat in cazul unui ziar sau reviste, sau ceva similar - trebuie sa pui la punct un mod de a atinge obiective consecvent, dar intr-un mod 'personalizat'. De multe ori asta implica softuri si programare, dar nu vreau sa intram in discutia asta. Ceea ce putem face pentru inceput este sa punem aceste mesaje intr-un format 'Vorbeste cu Maggi' (pentru care am pregatit deja o abordare sistematica) iar eu sa va raspund personal la intrebari. Bineinteles, aceasta nu este solutia definitiva - va fi o solutie temporara la problema. Asa ca fii pe faza. Ceea ce vreau sa spun este ca-mi pare rau ca nu am reusit sa respund celor care mi-au scris pana acum. Si imi cer scuze pentru asta. Dar NU vreau ca voi sa incetati sa-mi scrieti la osmanda@121.ro pentru ca vom gasi o solutie pentru raspunsuri cat de curand. |
| ©
copyright 121.ro |


Inainte de orice, am ceva foarte important sa va spun voua, tuturor:
Tocmai m-am razgandit cu privire la ceea ce intentionam sa scriu in rubrica de azi. Cand m-am apucat sa scriu astazi de dimineata, vroiam sa iti impartasesc o reteta minunata de Pui paprika. Am aceasta reteta de la bunica mea (care era austriaca), ce a 'adoptat' o reteta ungureasca (Paprikas Csirke) pe vremea cand traia in Austria pentru ca mai apoi sa o dea mai departe fiicei sale (mama mea). Reteta de Pui paprika pe care intentionez sa ti-o impartasesc saptamana viitoare este versiunea mamei mele de reteta de la mama ei, pe care eu am modificat-o dupa preferintele mele si pe care imi place s-o numesc reteta mea de Pui paprika (mai ai rabdare o clipa cu mine, draga mea, exista si o concluzie la toate acestea si o vei afla imediat).