Filmele asiatice
de
29/05/2008
Filmele asiatice |
||
|
||
 |
| Unii prieteni percep filmele asiatice ca fiind mult prea plicticoase, cu cadre mult prea largi si care nu spun nimic. Nu te duce sa le vezi daca esti prea intoxicat de filmele de actiune americane, presarate cu suspans la fiecare pas. Nu spun ca aceste filme nu ar fi bune la ceva, dar ne-am obisnuit foarte tare cu ele, incat au inceput sa ne limiteze. de Florentina Bratfanof Iti vor fi pe plac filmele asiatice doar daca poti sta linistit/a intr-o padure si poti fii atenta, macar pret de 10 minute, la viata din jurul tau: miscarea frunzelor de vant, zumzetul insectelor, cantecul pasarilor. Vei descoperi ca este, de fapt, vorba de un alt fel de actiune, nu una evidenta, ci una ascunsa de o liniste aparenta. De ce ma atrag atat de tare filmele asiatice? Ele ma fac sa descopar si sa ma minunez de cat de mare este lumea asta, cat de diferite sunt popoarele de acolo, cat de pasionant poate fi sa intri in lumea lor, cat de poetic pot reprezenta iubirea si perspectivele lor asupra vietii. Cuvintele sunt rar folosite in filmele asiatice pentru ca dialogul se 'petrece' prin alte cai: prin rochii cu imprimeuri colorate (daca ne oprim pentru o clipa sa ne amintim de celebrul In the mood for love regizat de Wong kar Wai, despre care am scris si un blog), prin atingere (de exemplu in Bin Jip al lui Kim ki Duk), prin expresivitatea peisajului urban si a marii (exista mai multe scene din filmul Time al lui Kim ki Duk, in care bucuria si tristetea sunt exprimate cu ajutorul marii involburate = tristetea, zbuciumul sufletesc, sau a marii calme = linistea si pacea din suflet, bucuria). Dialogul capata valente noi in aceste filme si ajunge la un alt nivel, este mai mult legat de subconstientul si sensibilitatea umana decat de ratiuni, logica si minte. O alta caracteristica a filmelor asiatice este felul cum sunt filmate cadrele: Wong kar Wai in In the mood for love si in 2046 ne arata un dialog al corpurilor, accentul cade asupra trupurilor, ele devenind expresive. Imi amintesc ca prima data cand am vazut In the mood for love, la primele scene mi s-a taiat rasuflarea de cat de expresive erau corpurile actorilor. Ele transmiteau mesaje prin modul de a merge, prin pozitia bratelor, prin pozitia corpului. Dar, in acelasi timp, simteam un fel de angoasa caci trebuia sa ma adaptez la un nou mod de a privi un film. Atentia nu imi mai era atrasa de privirile si fetele actorilor, ci de amanunte, de un decor din spate, de materialul rochiilor etc. Cu toate ca in ultimii ani am vazut o multime de filme asiatice, nu pot spune ca le-am descoperit in intregime misterul. Este ceva care ma atrage dincolo de puterea de a explica a cuvintelor. |
© copyright 121.ro |
