Macaroane cu branza 'clasice'
de Osmanda
27/10/2011
Un simbol in farfurie |
||
|
||
 |
img1.jpg) Daca ai fi crescut in America in perioada exploziei demografice (supranumita perioada boom-ului) ai fi avut anumite repere intiparite in minte la fel de adanc precum instinctele. Reperele culturale ar fi variat de la celebrul dans hawaiian hula hoop si Mickey Mouse Club, pana la Elvis, The Beatles, asasinarea lui Kennedy si aselenizarea. Pe plan sportiv, ar fi nemuritorii Mickey Mantle, "Broadway Joe" Namath si Kareem Abdul Jabbar. Multi alti oameni au participat sau au fost martori la aceste evenimente, pentru ca, evident, este vorba de lucruri populare, evenimente publice si celebritati. Dar pentru aceia nascuti dupa Al Doilea Razboi Mondial si inainte de Saturday Night Fever, aceste lucruri erau foarte importante - erau reperele noastre in viata. Propriile noastre repere speciale.de Osmanda Dar, chiar dincolo si mai presus de aceste repere se afla ceva chiar mai important, ceva intrinsec generatiei exploziei demografice. Bineinteles, este vorba despre mancare. Mai precis, nu este vorba de "bunuri de larg consum" ci de "bunatati de consum propriu" (ceea ce explica de ce afinitatea fata de ele era mult mai puternica). Si nu este vorba despre orice fel de mancare. Si nu doar despre mancare "populara" precum hot dog sau hamburger-i. Ce-i drept si membrii acestei generatii mancau hot dog si hamburger-i. Dar la fel si parintii lor cu o generatie mai inainte. Nu, este vorba de mancaruri ce au fost create pe cand eram copii si despre care parintii nostri nu stiau mai nimic. Parintii nostri cunoasteau doar lucrurile mai substantiale, caci de asta aveau nevoie copii lor: mancare satioasa inainte de scoala, in pauzele de la scoala, inainte de meciul de baseball sau dupa o seara prelungita de distractii. Bineinteles, existau mancaruri comerciale, gandite special pentru noi, cum ar fi cea de tip fast food, biscuitii cu multa ciocolata, mesele congelate pentru pus la microunde, placintele semipreparate si tot asa. Dar toate acestea nu aveau nici pe departe acea latura „personala", foarte speciala, ca mancarurile pe care le preparam noi pentru noi. Un bun exemplu ar fi sandvisurile cu unt de arahide si gem. Stiu ca pare pueril, dar garantez ca fiecare membru al generatiei boom-ului demografic din America are o parere foarte personala si cat se poate de extraordinara despre sandvisul cu unt de arahide si jeleu (sau PB&J, dupa cum i se spunea). Dar, desi toate aceste mancaruri "speciale" au o semnificatie atat de bogata pentru o generatie intreaga, una dintre ele este cu totul si cu totul aparte. O mancare ce a capatat un statut special de simbol al unei generatii. Macaroanele cu branza! Nu cred ca acesta este locul pentru o discutie legata de cauzele pentru care lucrurile stau asa si nu altfel, dar iti pot spune ca fiecare membru al acestei generatii a mancat macaroane cu branza de cate ori a avut ocazia, de cand era pusti si pana la liceu sau chiar la facultate. Macaroanele cu branza pur si simplu au ceva deosebit. New York Times a publicat recent un sondaj despre cele mai populare mancaruri din America si, surpriza, surpriza, macaroanele cu branza au iesit pe primul loc. Ziarul a oferit si reteta "obisnuita" (aproximativ aceeasi ca cea pe care mamicile noastre o preparau pentru pachetelul nostru de luat la scoala), dar si cateva variatii pentru gurmanzi (cu specialitati de branza si paste deosebite). Nu am de gand sa folosesc niciuna dintre ele. In loc de asta, iti voi oferi o aproximare cat mai apropiata de ceea ce-mi amintesc din copilarie. Prepara aceasta reteta si vei intelege mai bine cum era sa fii copil in America anilor 1960. (Reteta de mai jos este pentru 5 adulti sau 3 copii). Macaroane cu branza "clasice" |
© copyright 121.ro |
