Cum definim arta?
de Amalia Teodor
06/10/2008
Cum definim arta? |
||
|
||
|
|
| 'Cum se poate defini arta' este un subiect ramas fierbinte inca de acum doua secole, atunci cand incep adevaratele dispute cu privire la acest domeniu sau manifestare umana (secolele XIX-XX). S-au publicat tomuri intregi cu privire la terminologia, clasificarea in randul modalitatilor de exprimare si scopul in sine al artei, dar exista si teorii care decreteaza ca nu trebuie sub nicio forma sa incerci sa definesti arta. Insa definitia care da cele mai putine dureri de cap criticilor de arta este cea care spune ca arta se refera la orice gest creativ si non-functional (acela este mestesug). de Amalia Teodor ![]() Primavara -Sandro Botticeli Esteticienii nu s-au pus de acord inca (desi marturii despre existenta artei exista inca de la Altamira incoace) cu privire la scopul si valoarea artei: este arta o forma de a acumula cunostinte? Ne inlesneste intelegerea conditiei umane? Ar trebui sa poarte arta o povara educativa, religioasa, politica ori moralizatoare? Cum trebuie sa fie judecata o forma de expresie artistica atunci cand inglobeaza mai multe domenii, asa cum ar fi, spre exemplu, un spectacol de teatru in care trebuie sa tinem cont de scenografie, costume, jocul actorilor etc.? Pana acum doar intrebari. Insa nu-i asa ca am fi putut avea raspunsuri infinite? Dar sa recapitulam putin cele mai importante 'trenduri' intr-ale teoriei artei, cele mai demne de luat in seama curente in estetica si apoi sa reevaluam atitudinea noastra. Civilizatia cu cea mai mare influenta nu doar in domeniul artistic, ci si politic, cultural, economic, religios, a fost cea din Grecia antica. Faceti o incercare acum: cand va ganditi la 'clasicism', 'numarul de aur','proportii ideale'- nu va vine in minte Parthenonul? Sau orice statuie de-a lui Polykleitos sau Praxitelles? Odata cu cele mai importante enunturi filosofice, grecii au inventat, efectiv, teoria artei. Pentru Platon, un obiect artistic inseamna armonie, echilibru si unitate iar continuatorul si discipolul sau, Aristotel, ii intareste parerile decratand ca singurele elemente obligatorii in arta au si conotatii providentiale: frumusete, simetrie, proportie. De-a lungul timpului, cei doi au fost contrazisi constant, insa fara ca teoria lor sa isi piarda vreodata sensul. Daca la greci s-au venerat corpul si proportiile umane, in Imperiul Bizantin accentul va fi pus exclusiv pe tot ceea ce inseamna non-vizual, non-material, transcendental, si anume sufletul, spiritul. Singurul si cel mai mare imperiu din istorie inchegat doar pe baze religioase, a ales insa cele mai lumesti si pretioase materiale pentru a exprima nevazutul. In 325, Constantin cel Mare dedica Sfintei Intelepciuni biserica Sfanta Sofia din Constantinopol, cea mai opulenta casa a Domnului, avand coloane din marmura pretioasa adusa din orient, tavan si cupola - cea mai mare din timpul sau- poleite cu aur si mozaicuri elaborate. |
© copyright 121.ro |


img1.jpg)