O zi "obisnuita"
de
27/11/2008
O zi 'obisnuita'
|
||
|
||
 |
Mancam si schitam meniul de maine. Bistroul e plin. Oamenii mananca, zambesc, asculta muzica, se simt bine. E unul din cele mai frumoase momente ale zilei. Ma uit la Ediz, Ediz se uita la mine. Ne zambim, suntem incantati. Momente ca acestea fac sa merite. Totul. Toate eforturile noastre, toate drumurile lui dupa cumparaturi, toata munca mea contra-cronometru din bucatarie. La masa de langa noi mananca 4 tineri si fac rocade cu farfuriile: 'Ai gustat supa de conopida? Vai, cat e de gustoasa! - nu, da-mi sa vad! Gusta supa de pui cu ciuperci, e nemaipomenita! - uau! Superbun! Ce-i asta? Cimbru? - Nu, cred ca-i rozmarin.'
img1.jpg) 'Sefa, s-a terminat tarta cu pere, menta si branza de capra. Mai avem?' Nu, nu mai avem. Fug sus, o iau de la capat. Mai gatim cateva portii pentru pranz, apoi incepem sa pregatim felurile pentru cina. E 16:30. Ma uit pe fereastra bucatariei: Ediz, Ela si Alexandru l-au luat pe Emre de la gradinita. Imi fac cu mana de peste drum, le fac semn sa urce. Ii pregatesc lui Emre ciocolata, pentru ca imediat voi auzi: 'mami, imi dai tiocolata?' Sosesc reporterul si fotograful de la Green Report, pentru sedinta foto cu reteta noastra publicata lunar in revista. Reteta curenta va aparea in numarul din decembrie, prin urmare, ne-am gandit la o noua prezentare a traditionalei fripturi de porc: file umplut cu mozzarella, mere si caise confiate, in sos de miere si otet balsamic, cu cartofi copti. Suna bine. Arata bine. E gustos. Pleaca multumiti. Ca de obicei, au uitat sa ne aduca un exemplar din numarul anterior al revistei… Copiii au plecat acasa cu bunicul. Emre si-a uitat ghiozdanul. Il iau sus. Doamne, cat e de greu, cum o putea sa-l duca in spate in fiecare dimineata? Scot cateva masinute si i le ascund in bucatarie, sa-l mai usurez putin. Sper sa nu observe maine. E 20:30. Cobor sa verific vitrina calda. E plina, arata bine. In vitrina rece mai trebuie aduse prajituri. Urc, mai pregatesc cateva portii, cobor din nou. Sase din cele zece mese sunt ocupate. La 4 dintre ele recunosc clienti de-ai casei. Au mancat. Beau vin, fac conversatie, se simt bine. Minunat. Schimb cateva vorbe cu unii dintre ei, le zambesc celorlalti, din boxe se aude incet pianul lui Tom Waitts, de la mese - clinchete de pahare. Lumina este discreta, miroase a pere coapte, a vin rosu si a ceai turcesc. Ies. Da, a fost o zi grea, dar tare frumoasa. n.r. Bistroul Violetei, 'Violeta's Vintage Kitchen', este situat pe Jean Louis Calderon, la intersectia cu Strada Batistei, in Bucuresti. |
© copyright 121.ro |
