O zi "obisnuita"
de
27/11/2008
O zi 'obisnuita' |
||
|
||
 |
| Ma numesc Violeta Dinca, am 31 de ani, sunt absolventa de Filologie, mama a 3 copii, proprietara bistro-ului Violeta's Vintage Kitchen, gurmand si bucatar amator (dar pasionat). de Violeta Dinca img1.jpg) Ma trezesc cu greu, afara e inca intuneric, dar incerc sa ma misc repede, sa nu intarziem la scoala. Cat pregatesc hainutele copiilor, Ediz ii trezeste: ii face masajul pe spate ursuletului (Emre-Gabriel, 3 ani), timp in care sopteste catre celelalte 2 patuturi: 'Eeeela, Aleeeechi…? Haideti, tati, intarziati la scoala...!' Provocarea este ca spalatul pe dinti, imbracarea, cerealele cu lapte si completarea ghiozdanelor cu eventualele caiete uitate de cu seara sa nu dureze mai mult de 30 de minute; una dintre cele doua invatatoare este prea putin intelegatoare in privinta intarzierilor (cea a lui Alexandru, 9 ani, care este, drept urmare, cel mai nemultumit de faptul ca locuim in afara Bucurestiului...) Am reusit. Iesim pe usa la 7 fix. Ursuletul urca ultimul in masina, il dezechilibreaza ghiozdanul plin cu toate masinutele din casa (este colectionar si nu am reusit inca sa-l convingem ca nu are sens sa si le poarte pe toate, dupa el, zilnic, la gradinita...). Pe drum incerc sa recapitulez meniul de astazi si ordinea operatiunilor, pentru a fi gata cu toata mancarea la ora 12:30. Sms-uri catre Teo, care e deja in bucatarie, de la ora 7: 'toaca ceapa marunt, pregateste 10 galbenusuri batute cu putina sare intr-un castron, rade tot Parmezanul, curata vinetele vargat.' Teo nu se descurca prea bine cu citirea mesajelor, asa ca suna: 'Sefa, am primit mesajul incomplet!'. Reluam informatiile, pe cale verbala; pe fundal copiii canta in cor impreuna cu Itsy si Bitsy. Am ajuns la scoala in ultimul minut. E bine. Cei mari coboara si-si iau la revedere. Rasuflu usurata ca i-am adus la timp. Dar… 'Maaami! Mi s-a terminat caietul de matematica!! Am nevoie de caiet nou, te rog mult adu-mi unul la pauza!' (Ela, 10 ani). Il las si pe Emre la gradinita, dupa inca 5 minute intru pe usa bistro-ului; primii clienti au sosit deja. Miroase a cafea cu scortisoara si a paine prajita. Minunat. Va fi, ca de obicei, o zi grea, dar foarte frumoasa. Recapitulez meniul cu Nicoleta, ma asigur ca stie exact ce vom gati astazi, ce ingrediente contine fiecare fel si cum trebuie prezentata mancarea. Intru in bucatarie, arunc o privire rapida in cuptor, pe plite, pe masa de lucru, fug sa ma schimb, ma intorc si incepem sa pregatim pranzul, cu pauze scurte in care luam comenzi de o omleta, o ciocolata calda de casa, o cafea la ibric, o portie de paine prajita cu unt si dulceata… Ajunge si Ediz, care pleaca apoi din nou, bombanindu-ma ca am uitat sa-i trec ieri pe lista de cumparaturi 'ienibahar si muguri de pin'. 'Of, cand o sa te organizezi? Cand o sa poti sa-mi faci si mie o lista completa, astfel incat sa nu trebuiasca sa strabat orasul dupa cumparaturi, in traficul asta, de doua ori pe zi?' Ajung in bucatarie si ienibaharul si mugurii de pin, finisam mancarea, o trimitem jos, spre a fi servita, ne linistim putin, ma schimb, cobor sa mananc de pranz cu Ediz. Copiii au sosit de la scoala, au mancat o supa, acum sunt la masa 8, isi fac temele. Ii atentionez sa nu verse ciocolata calda pe caiete. |
© copyright 121.ro |
