Copilul si sexualitatea
de Laura Zaharia
05/10/2011
Copilul si sexualitatea |
||
|
||
 |
img1.jpg) Este binecunoscut faptul ca un copil nu percepe corpul uman, nuditatea si sexualitatea la fel ca un adult. Asadar, ce valori legate de sexualitate trebuie impregnate copiilor nostri? Cum trebuie ele exprimate? Incepand de la ce varsta putem explica sexualitatea unui copil? de Laura Zaharia Dupa varsta de 9 luni, bebelusii incep sa-si descopere, cu o reala placere, organele genitale, in acelasi mod in care si-au descoperit pe rand gura sau degetele de la maini si de la picioare, explorand astfel toate partile corpului. Din cand in cand, majoritatea dintre ei isi vor atinge intentionat organele genitale, iar acest lucru are la baza faptul ca un copil asociaza anumite emotii cu senzatii placute, care tin de atingerea propriului trup. Astfel, un copil poate fi fericit cand poate alearga gol prin casa sau pe plaja, se admira in oglinda, se compara cu alti copii, iar cu timpul va incepe sa isi puna diverse intrebari legate de trupul adultilor. Intre 18 si 30 de luni, copiii devin mult mai constienti de diferentele sexuale. Ei isi mangaie organele genitale pentru a se linisti, atunci cand sunt tensionati, speriati sau le este frica de ceva anume. Reactii vs atitudine In timp, atitudinea unui copil fata de propriul trup va depinde in mare masura de modul in care adultii aleg sa raspunda curiozitatii lui. Un copil care isi mangaie organele genitale si i se spune incontinuu 'Nu face asta. Este urat!', va incepe sa asocieze acea dorinta cu dezaprobarea generala. Si chiar daca va renunta la acel comportament, dorinta pentru placere nu va disparea, neintelegand de fapt de ce activitatea placerii ii este interzisa. Astfel ia nastere un conflict legat de propriul corp si interdictiile societatii. Psihologii spun ca de felul in care se rezolva acest conflict va depinde chiar caracterul viitor al copilului, formarea lui ca adult. Principiul intelegerii Copiii au nevoie de raspunsuri simple, scurte si exacte. Iar daca informatiile primite sunt nesatisfacatoare, tirul intrebarilor viitoare va continua. Daca insa explicatiile sunt prea multe, vor plictisi. Realitatea este insa ca cei mici simt nevoia ca adultii sa fie receptivi la problemele lor, astfel incat ei vor intreaba doar cat sa-si satisfaca curiozitatea, dupa care vor inceta sa mai asculte. Adultii, si in special parintii, trebuie sa dea dovada de prudenta si de claritate in cuvintele si faptele lor. Raspunsuri pe masura intrebarilor |
© copyright 121.ro |
