2008 in bucatarie pentru Monica Chitiga
de
24/12/2008
2008 in bucatarie pentru Monica Chitiga |
||
|
||
 |
img2.jpg) Sunt in comunitatea 121.ro de multa vreme - observator, beneficiar al tuturor sfaturilor, dar, niciodata participant activ. Manata de dorinta de a fi si eu parte intreaga a familiei 121 (in sfarsit!), m-am hotarat sa iti scriu. de Monica Chitiga, membra 121 In ciuda trecerii timpului, a modului in care acesta atinge traditii, datini si destine, sarbatorile de iarna au ramas pentru mine pline de magie si de promisiunea unui nou inceput. Iubesc Craciunul! Ma gandeam la intrebarile din mesajul din sticla - si mi-ar fi placut sa am talent la scris - nu pentru a epata, ci pentru a putea sa transmit cu cat mai multa acuratete ceea ce simt. Imi este foarte dor de mamuna mea (e in alta tara) si m-ati facut sa ma gandesc la ea in alt fel decat o fac eu de obicei... Cand ma gandesc la mamuna mea - cand toata lumea se gandeste la mama mea, sunt doua feluri de mancare pe care toti le asociaza cu ea: cozonacul si ciorba (de orice fel). As fi vrut sa fi avut, cand eram copii, aparat de filmat sa o pot inregistra in bucatarie! Era domeniul ei - stapana absoluta a tuturor secretelor! Framantatul cozonacului era un ritual indeplinit cu sfintenie - faina cea mai buna, ingredinetele cele mai proaspete, condimentele cele mai parfumate. Toate se melanjau intr-o sfanta ordine pentru ca apoi sa fie obtinuta coca parfumata. Urma framantatul - un amestec curios de delicatete si forta, insotit obligatoriu de vorbele de alint, de icnetele de efort si de crucea cu care se inchina aluatul cand acest ciclu se incheia si se lasa la dospit. Dospitul la loc cald si ferit, interdictia de a spune ceva privitor la volum sau culoare sau... sa nu cumva sa aruncam deochiul asupra aluatului, si apoi umplutul cu amestecul bogat de nuca si stafide, impletitul si coptul supravegheat cu ochi de uliu, incercatul cu bete fine curate, si apoi - VICTORIA - prezenta sub forma unor godacei de cozonaci deliciosi. Cozonacul nu este dulcele meu preferat, insa, recunosc, imi lipseste teribil mirosul acela innebunitor ce patrundea in fiecare coltisor de casa si aducea, pentru mine, certitudinea ca da, vin sarbatorile mele preferate! Iar ciorbele mamunei... Ciorbele mamei mele erau somptuoase, facute obligatoriu cu bors de putina si muuulta verdeata, cu legumele taiate fin si taitei de casa taiati cat mai subtire... O nebunie! Astazi, desi ne straduim, comparam inevitabil ciorbele noastre cu ale mamei si nici eu, nici sora mea, nu reusim sa atingem perfectiunea, desi mamuna ne-a impartasit toate tainele lor... Banuim, amandoua, ca e vorba de dragostea pe care o punea ea in gatitul pentru familie. Astazi, spre dezamagirea ei, consideram ca mancarurile traditionale sunt cam prea grase si ne orientam spre alte gusturi si arome. Eu, insa, consider ca bucataria traditionala trebuie usor reinventata - castigand in gust si frumusete. Ce inseamna, pentru mine, Comfort food... Nu m-am gandit niciodata la asa ceva... Fie si pentru ca sunt o persoana supraponderala si mancarea e asociata cu orice numai cu confortul nu :) ! - asa ca nu pot raspunde la intrebarea asta. Insa ma destinde sa gatesc - orice - ca activitate. Ce vom gati noi de sarbatori - ei, anul acesta am hotarat cu sora mea sa facem o masa de Craciun in care sa imbinam traditionalul cu noul - cate putin din fiecare. Traditional - nu vor lipsi sarmalutele, racitura de curcan si aperitivele de porc (toba, carnati). Ca noutate, fripturile pe care dupa sfatul Osmandei incercam sa le facem 'altfel', fructele de mare si pestele. Fac o salata de peste dementiala - cine a mancat, a vrut reteta. E 'creatia' mea, satula de pestele gatit conventional. Desi cred ca nu e mare filosofie si ca, intr-un fel sau altul este un fel de mancare comuna, o sa scriu reteta Salata de peste |
© copyright 121.ro |
