Intr-o zi, ma plimbam prin Cismigiu, cand am trecut pe langa o familie. El, ea si baietelul. Ambii parinti mancau seminte, erau imbracati in pantaloni trei sferturi sport, ea cu sandale cu toc, iar el cu papuci cu sosete, cu tricouri cu inscriptii gen 'Gigolo Italiano' si in general cu o atitudine cu care nu ne prea mandrim. La un moment dat, cel mic a vrut sa asculte muzica la telefonul mobil, moment in care tatal il apostrofeaza: 'Nu face asta, ca doar cocalarii fac asa'.
Departe de micul moment de amuzament, acest incident m-a facut sa ma intreb cum mai sta treaba cu socializarea primara. Cu alte cuvinte, cat copiaza un copil de la un parinte sau adult si cum il va influenta acest lucru.
de Silvia Marinescu
Teoretic, baza personalitatii unei persoane se modeleaza in familie. De aici isi va forma copilul setul propriu de valori, de aici va deprinde notiunile de rau si bine, de aici va incepe sa i se contureze caracterul. Problema este ca un copil va deprinde nu numai ceea ce este invatat, nu numai valorile considerate dezirabile de catre parinte, ci si lucruri care pot scapa unui parinte si care au o influenta mult mai mare asupra copilului. Astfel, ceea ce credem noi ca va copia un copil si ceea ce va copia el de fapt sunt doua lucruri diferite. Nu doar faptul ca o fetita se va da cu ruj ca mama sa sau ca ii va purta pantofii este relevant, ci si faptul ca mai tarziu acea fetita va fuma ca si mama ei sau va vorbi in acelasi stil.
Cu totii am incercat, mici fiind, sa copiem actiuni sau cuvinte ale adultilor din jur. Eu, una, incercam sa-l imit pe tata cand se barbierea si nu intelegeam de ce fetele nu fac asta cand cresc. Intrebarea este cum va fi afectat viitorul adult de ceea ce vede in familie. Acum, la varsta adulta, eu nu mai incerc sa ma barbieresc. Dar sunt convinsa ca fac multe alte lucruri ca tata. Sunt convinsa ca sunt printre noi adulti care folosesc gesturi si cuvinte auzite de cand erau mici, care sunt violenti in limbaj pentru ca intr-un astfel de mediu au crescut, adulti care sunt fumatori pentru ca parintii lor fumau. Sunt adulti care sunt pretentiosi si superficiali pentru ca in acest fel au fost crescuti, adulti care abia acum isi copiaza parintii, inconstient poate, prin convingeri si atitudini, adulti care, desi au exclamat in fata unui lucru facut de parintii lor 'Eu n-am sa fac asta niciodata!', totusi o fac.
Psihologic vorbind, adultismul este un lucru normal. Din el pot deriva nu numai comportamente de moment, ci si stari afective de mai tarziu. Exitsa o teorie avansata de Meltzoff si Gopnik conform careia dorinta de a imita adultul provine din recunoasterea de catre copil a faptului ca si adultul e ca el si, deci, poate sa faca aceleasi lucruri. Astfel s-ar explica si acele situatii in care o persoana adulta va avea un comportament distructiv, asemeni cu parintele, desi este impotriva acestui tip de comportament. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca, avand o minte frageda, copilul va imita nu numai ce vrem noi sa imite; in plus, imitatia poate sa apara si la o varsta mai inaintata.
Atentie, deci, domnilor adulti, cu domnii copii! Puteti fi surprinsi de cum se oglindesc in ei ceea ce dumneavoastra faceti sau spuneti.
|