Interviu cu o mamica fericita: Cristina Horia
de Silvia Marinescu
13/03/2009
Interviu cu o mamica fericita: Cristina Horia |
||
|
||
 |
| Cand un copil vine pe lume, se mai intampla ceva minunat: o femeie devine mama! Este extraordinar sa auzi povesti despre astfel de femei, sa vezi cum vad ele viata, maternitatea, cum li se schimba privirea, devine mai duioasa, mai inteleapta. de Silvia Marinescu img1.jpg) Azi iti propun sa citesti gandurile Cristinei Horia. Ea este mama Sofiei-Ioana, despre care vorbeste cu foarte mult drag. Afla cum vede o proaspata mama lumea si cum aspecte ale vietii ei au devenit altfel acum, ca are un bebe. 1. Cum ati reactionat cand ati aflat ca sunteti insarcinata? Si eu si sotul meu ne doream un copil in acel an. Si ne-am spus sa ne apucam de treaba ca asa agitati, implicati profesional si stresati cum suntem poate ne va lua ceva timp. Din fericire, nu a fost asa. Bebe a venit mai repede decat ne asteptam, 'chiar inainte de a incepe', cum ne place noua sa glumim. Am stiut ca sunt insarcinata chiar inainte de a face testul de sarcina sau primul control de confirmare. Nu pot sa descriu sentimentul, dar a fost foarte puternic. Eram absolut convinsa ca ceva s-a intamplat acolo, in 'cuptoras'. Imi amintesc ca eram singura acasa cand am facut testul de sarcina, sotul meu era plecat intr-o delegatie. Stiu ca inima imi batea nebuneste cand am vazut rezultatul testului dar, in acelasi timp, eram linistita, pentru ca stiam dinainte cum va fi. L-am sunat pe sotul meu si i-am spus sa traga masina pe dreapta ca am sa-i dau o veste... In aceeasi zi am mers la ginecolog pentru o ecografie de confirmare a sarcinii. Am primit atunci prima imagine cu copilasul meu, un punctulet negru. Dupa o luna si jumatate, la cea de-a doua ecografie, era deja un copilas in miniatura. 2. Cum a decurs sarcina? Ce sentimente v-au dominat? Sarcina a decurs foarte bine, pana aproape de final. Nu am avut nicio stare deosebita, nici dureri, nici greturi, nici pofte. Eram la fel ca inainte, numai ca din ce in ce mai mare. Si mai nervoasa. Daca la alte femei primul trimestru se manifesta cu greturi si varsaturi, la mine hormonii mi-au dat o stare de nervozitate incredibila. Dar a trecut, desi aveam senzatia ca nu se mai termina, in special sotul meu... Am avut o energie fantastica in sarcina, simteam ca sunt intr-o simbioza perfecta cu puiul meu. Se trezea in burtica odata cu mine si adormeam amandoua la aceeasi ora. Din pacate, datorita oboselii si agitatiei zilnice, din saptamana 32 am intrat in concediu medical fortat si am stat in pat pana la nastere. Riscam sa nasc prea devreme, iar fetita nu era suficient de dezvoltata pentru a fi totul in regula. A fost greu sa stau o luna si jumatate in pat. Ma durea fiecare particica din corp si nu mai era nicio distractie sa iau micul dejun la pat... Am nascut la finele celei de-a 39 saptamani natural, fara epidurala, dupa un travaliu de 7 ore. Fetita mea a avut 3150 g si 49 cm si un par extrem de mare! 3. Cum ati impacat sarcina si cariera? Sarcina nu a fost un impediment in a-mi indeplini sarcinile zilnice. Pana la concediul fortat nu am lipsit o zi de la serviciu datorita sarcinii. La 7 luni eram pe sub birouri incercand sa conectez niste cabluri la un computer. Mi-am planificat din timp retragerea din activitate pentru o perioada, dar am lucrat si de acasa, atat pe perioada premergatoare nasterii cat si dupa. 4. Care a fost primul gand pe care l-ati avut cand ati vazut-o pe Sofia? Cand mi-am vazut fetita prima oara am fost surprinsa, ca si medicul, de marimea parului ei! Dupa ce am nascut-o, am vazut-o pentru cateva secunde, i-am dat primul pupic de mama si, cu ingrijorare, am intrebat daca e sanatoasa, daca respira bine, daca are toate degetelele. Nasterea propriu-zisa a fost destul de dificila pentru ca nu am avut contractiile corespunzatoare unei expulzii si eram extrem de ingrijorata de starea ei. Apoi, am revazut-o la 4 ore dupa nastere si mi se parea incredibil ca o tin in brate dupa atata timp. In prima luna ii vegheam somnul si asteptam sa-i surprind un zambet. 5. Cum ati ales numele pentru copilul dvs? Fetita mea se numeste Sofia Ioana. Sofia se numea si bunica mea din partea mamei, cea care m-a crescut si pe care am iubit-o enorm. Am dorit sa ii cinstesc memoria asa ca am ales acest nume chiar inainte de a sti ca este fetita. Ne doream in acelasi timp si un nume de sfant, asa ca am ales din calendarul ortodox un nume care s-ar fi potrivit cu prenumele si numele de familie. 6. Ce intamplari haioase ati trait alaturi de bebe Sofia. pana acum? |
© copyright 121.ro |
