Cum alegi sa-ti cresti copilul?
de Silvia Marinescu
12/06/2009
img_flash.jpg)
Acum cateva zile, am citit pe un blog dilema unei mamici care nu stia daca modul in care-si creste ea copilul - cu strictete, reguli si ore de masa, somn si joaca - este de preferat in fata unui mod mai permisiv de a-ti creste copilul, anume acela care pune accent pe fericirea sa, indiferent cate posibile regului sunt incalcate.
De Silvia Marinescu
Gandindu-ma la asta, mi-am dat seama ca eu, una, am fost crescuta mai permisiv. In general, nu mi s-a interzis nimic si nici nu-mi amintesc sa fi facut, totusi, vreo prostie majora. Insa acum vad ca nu sunt extraordinar de riguroasa si ca nu respect intr-atat de mult autoritatile precum ar trebui.
Bineinteles ca nu putem privi o chestiune atat de complexa cum este educatia copiilor in alb si negru, adica in strictete totala versus permisivitate totala. Intotdeauna exista o cale de mijloc, insa conteaza si inspre ce anume inclina acea cale de mijloc.
Reguli, reguli si iar reguli
Sunt mult parinti care, fara a degenera in strictete absoluta si regim cazon, aleg sa le impuna celor mici, cat de mici, anumite reguli. Ore fixe de masa, regula de a manca doar asezat la masa, ore fixe de joaca, mai apoi ore de facut lectiile, regula cu stransul jucariilor si asa mai departe.
Parintii care aleg acest drum considera ca un copil disciplinat se va descurca mai usor in viata. Apoi, fiecare om are nevoie de un program bine stabilit, mai ales atunci cand acel om inca e copil si se dezvolta. Parintii care sunt stricti considera ca permisivitatea excesiva nu inseamna fericirea celui mic.
Un copil care creste intr-un mediu in care i se explica ce e bine si ce e rau, ce are voie si ce nu sa faca - pentru ca ar fi indicat ca fiecare regula sa-i fie, pe cat posibil, explicata, va deprinde si rigurozitatea necesara anilor de scoala, va stii ce inseamna sa ai un program de lectii si unul de joaca si se va descurca mai usor ca adult. Nu va mai avea acele accese de copil rasfatat - va amintiti, desigur, reclama cu acel copil care se rostogolea plangand prin magazin pentru ca voia bomboane. Si asta pentru ca nu i se va permite sa fie rasfatat.
Veti spune, poate, ca asa este robotizat si isi pierde copilaria. Insa adeptii acestui stil de educatie stiu ca un copil ramane tot un copil si ca anumite reguli si o anumita disciplina nu inseamna automat si excluderea fericirii si a bucuriilor tipice varstei.
Pericole: exista totusi pericolul ca acest stil de educatie sa devina prea strict. Daca parintii ignora partea afectiva a cresterii unui copil, daca se gandesc numai la reguli si nu si la recompense, daca aceste recompense sunt doar de ordin material, daca nu se permit anumite exceptii, exista riscul indepartarii copilului de parinti si pierderii legaturii afective. Un copil ii va vedea pe cei doi parinti doar ca pe niste 'gardieni', niste impunatori de reguli de care trebuie sa te feresti. El va creste fie in acelasi mod: aspru si cerand prea mult de la ceilalti, fie timorat si fara incredere in el, cautand mereu acceptul parintilor sau al celor din jur si nefiind in stare sa ia o decizie pentru el.
Sa lasam copilul liber sa faca ce vrea >>
