Spirala aparentelor
de Anca Neagoe
02/07/2009
Povestea nu-i noua. Si toata lumea o cunoaste. Uneori, insa, ii depasim limitele. Exagerarile nu-s bune niciodata. De teama de a nu ramane singure, uitam de multe ori sa fim noi insine. In loc sa spunem asta-s eu!, ne ascundem dupa degete, dupa cuvinte. Schimbam elementele povestii. Ne este mai usor, mai la indemana sa parem ca suntem ca ceilalti sau cum vor ceilalti pentru a nu deranja, pentru a nu naste discutii, pentru a ne fi mai bine. Ne ascundem punctul de vedere, pozitia, poate chiar si identitatea, din teama. Intram intr-o spirala a minciunilor mai mici sau mai mari, a eschivarilor, a parerilor suprimate, a adevarului ascuns. Spirala aparentelor.
Nimeni nu spune ca trebuie sa fii o carte deschisa pentru cei din jurul tau. Ar fi o atitudine mai mult decat riscanta. Insa atunci cand parerile altora devin si ale tale numai pentru a nu-ti pierde grupul de prieteni, poate ca indicat ar fi sa iti schimbi cercul de amici si nu opiniile. Iar atunci cand in familie schimbi adevarul pe minciuna, poate ca ar trebui sa reconsideri relatiile cu familia ta.
Evita sa intri intr-o spirala in care ai putea sa-ti pierzi adevarata identitate. Nu-ti ascunde ideile, parerile, faptele, cuvintele de dragul unor prietenii false. Nu incerca sa pari o alta persoana doar pentru a fi placuta, acceptata intr-un anumit cerc de persoane. Ofera-ti singura demnitatea pe care o meriti si invata sa spui asta-s eu!
