Din zeci de mii de cuvinte pe care le rostesti zilnic, cate sunt ale tale? Din mii de fraze sau propozitii pe care le comunici celorlalti, cate iti apartin intru totul?
De Anca Neagoe

Te trezesti uneori ca rostesti cuvintele altuia, desi gandesti cu propria-ti minte. Alteori, faci exact ce fac si ceilalti... desi candva ai fi bagat mana in foc ca asa ceva nu se va intampla. Sa iti placa atat de mult ceea ce spun sau fac ceilalti incat sa le furi vorbele sau faptele? Sau poate ca te-ai schimbat si acum gandesti, actionezi ca ei... esti ca toti ceilalti?

Nimeni nu traieste complet singur, desi, fie vorba intre noi, nu ne lipsesc momentele in care sa ne dorim asta. Inconjurati de familie, prieteni, colegi de job, de bloc... intotdeauna exista un mic element care ne impiedica sa ne consideram singuri. Suntem fiinte sociale. Traim cu si printre oameni. Asta ne defineste. Altfel nu se poate. Familia si grupul nostru de prieteni sunt elemente de baza ale vietii noastre. Cum ar arata viata noastra fara ele? Complet goala. Si fara rost.

Familia este esenta ta. Punctul de plecare in viata. Nu, nu intotdeauna v-ati inteles bine. Tu si mama ta ati mai avut discutii. Teoria conflictului intre generatii s-a aplicat si in cazul tau. Cu tatal sau fratele nu ai cazut intotdeauna de acord asupra multor aspecte. De bunici, ce sa mai spun... oricat de bunici au fost ei, oricat de mult te-au iubit si au vrut sa iti faca toate poftele, nu intotdeauna ati ajuns la un numitor comun. Cu prietenele a fost ceva mai simplu. Apropiate de varsta ta, de conceptiile si ideile tale, comunicarea cu ele a fost mai lejera, mai simpla. Insa nici aici nu au lipsit micile discutii.

Cum ai evitat aceste situatii? Cum ai procedat pentru ca diferentele de varsta, de conceptii sa nu afecteze linistea sau stabilitatea familiei? Cum ai mentinut o prietenie, desi uneori era ca si imposibil sa ajungeti la un numitor comun? Ai spus ca ei si ai facut ca tine? Ti-ai pastrat opinia pana la capat mizand pe o prietenie care nu poate fi rupta din cauza unor diferente de idei? Sau ai ajuns sa spui si sa faci ca ei pentru ca tu erai minoritatea iar ei majoritatea?

Poate ca si tu ai spus la un moment dat ceea ce prietenele tale voiau sa auda, doar pentru a nu se isca discutii, pentru a nu fi nevoita sa dai explicatii sau pentru a nu fi privita altfel. Cu siguranta ca asa a fost. Ar fi fost mai complicat sa spui ca ai un iubit mai mic decat tine sau cu mult mai in varsta, ca ti-ai inselat iubitul sau ca divortul a fost cerut de el. Nu ai vrea sub nicio forma sa fii privita cu alti ochi de prietenele tale. Asa ca ascunzi aceste amanunte sau le dai o alta varianta, total acceptabila de ele, prietenele tale.

Nici cu parintii lucrurile nu au stat astfel. De ce sa te enervezi, sa te superi, sa intri in discutii interminabile, cand poti sa spui ceea ce vor ei sa auda? De ce sa recunosti ca ai picat un examen cand poti sa spui ca ai o marire de nota sau cand poti sa nu spui nimic? Cata liniste in familie castigi in felul acesta...