Reteta mea de suflet
de Silvia Marinescu
21/07/2009
img_flash.jpg)
Sa va povestesc o intamplare. Cand eram micuta, nu mancam ciorba de peste, nici sa ma pici cu ceara. Tatal meu, un bucatar desavarsit, privea aceasta chestiune ca pe un esec personal si considera ca nu stiu eu ce e bun. Astfel incat, odata, dragul de el, a facut ciorba de peste si m-a obligat sa mananc. Mi-a spus: 'Mananca, sa vad eu ca intr-adevar ti se face rau', atunci cand eu i-am spus ca nu pot sa mananc, ca mi se face greata.
De Silvia Marinescu
Ei, si ce credeti. Chiar mi s-a facut rau. Tata era apoi tare spasit, in timp ce ma ingrijea. Mult timp dupa aceea, nu am mai mancat peste. Mi se parea ca o sa-mi vina iar rau si nu suportam nici macar sa-l vad.
Insa tot tata mi-a demonstrat ca nu tot pestele imi face rau. Intr-o zi, a trebaluit prin bucatarie mult timp, de ma si intrebam ce face acolo. Nu am asistat la pregatiri si nu am stiut ce a facut el bun pana cand nu m-am asezat la masa. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca era vorba tot de peste. De data asta, un pastrav grozav, facut la cuptor. Nu am putut rezista si am mancat aproape tot, singura.
Dupa ani si ani, am plecat intr-o excursie la Tismana. Era petrecerea de Anul Nou si stiam ca gazda are o pastravarie, insa nici prin gand nu mi-a trecut ca voi manca peste facut, mai mult sau mai putin, la fel cum obisnuia tata sa-l prepare. Si acum o mai rog pe mama din cand in cand sa-mi faca pastrav la cuptor. Ce e minunat e ca e o reteta simpla, care nu implica mult efort si care e delicioasa. Iar daca alaturam mamaliguta si mujdei, iese o nebunie!
Insa trebuie sa recunosc, ciorba de peste nu mananc nici acum :)
Iata, deci, reteta mea de suflet, pastrav la cuptor:
