La inceput, m-am gandit ca ar fi bine-venita o introducere, o prezentare a lui Dan Chisu. Aleg insa varianta simpla, a publicarii interviului insotit doar de o imagine. Te invit sa vezi de ce.
De Cosmina Cornea

Se spune ca barbatii sunt mai priceputi in ale bucatariei, in comparatie cu femeile. De fapt, marii maestri (les chef-cuisiniers) - Alain Ducasse, Bernard Loiseau, Paul Bocuse, Adria Ferran- sunt barbati. Tinand cont de faptul ca traim intr-o cultura care asociaza femeii cele mai numeroase roluri in bucatarie, cum va explicati specificul masculin al acestui talent?

Dan Chisu: Eu am propria-mi teorie despre cum au ajuns barbatii sa gateasca, in general, mai bine decat femeile. Femeile au fost dintotdeauna 'seful' in casa. Fie ca ne place noua sa recunoastem, fie ca nu. Femeia este cea care stie sa tina casa, nu barbatul. Barbatii sunt mai nechibzuiti. Mai impulsivi. Femeia cand merge la piata, indiferent de cati bani are in buzunar, cauta. Intreaba, se targuieste. Barbatul vede, cumpara si pleaca. Nu intreaba cat este kilogramul de rosii la toti vanzatorii din piata si abia apoi cumpara. Cred ca este vorba de comoditate, pe de o parte, dar si de un soi de deprindere de a se da in stamba. Mentalitatea asta se proiecteaza si in bucatarie. Barbatul cumpara nesabuit si gateste la fel. De aceea barbatul isi permite experimente in bucatarie. Experimentele costa. Iar cand sunt reusite sunt, daca nu memorabile, cel putin delicioase. In ceea ce priveste cultura care asociaza femeia bucatariei sau spalatului... eu cred ca este demult depasita. Societatea, civilizatia, ne imping de multe ori in directii in care nu banuiam vreodata ca vom merge.

O descoperire fantastica de acum aproape un secol a aratat legatura intre simtul gustativ si memoria involuntara. Este celebru deja episodul madelenei, din romanul In cautarea timpului pierdut (Marcel Proust). Dintre gusturile pe care le-ati arhivat in memorie, pe care il reintalniti cu cea mai mare bucurie sau caruia ii duceti dorul?

Dan Chisu: Memoria afectiva a gustului este determinanta in civilizatia ulterioara a acestuia. Memoria afectiva a gustului, a papilei, determina ce este bun si ce este rau in ce mancam, tot restul vietii. Ea este cea care catalogheaza, accepta sau respinge gustul. Memoria afectiva a gustului inglobeaza elemente esentiale ale existentei si educatiei noastre - casa parintilor, bucataria bunicilor, vocea mamei, masa de familie, ritualurile din timpul acesteia, prietenii din copilarie... si-ar fi inca multe elemente. Cel mai tare duc dorul zacustii facuta de mama. I-am cautat gustul in o mie de locuri. Evident, nu l-am regasit. Si asta nu neaparat petru ca mama facea cea mai buna zacusca, ci pentru ca de fiecare data au lipsit acele elemente care sa ma faca sa simt gustul ala inegalabil. Oricum, mama facea cea mai buna zacusca.

Sa convenim ca o fiinta dintr-o alta lume il intalneste, in bucataria restaurantului sau, pe Dan Chisu. Care este raspunsul pe care l-ar primi intrebarea - Ce gust are viata pe pamant ?