Agatatul la biserica
Nu puteam merge mai departe prin istorie fara sa ne oprim asupra unui episod foarte pitoresc, care ni se pare amuzant astazi, dar dovedit a fi foarte practic in acele vremuri, adica pe la 1500: agatatul la biserica. Aflam ca acesta 'nu difera de cel practicat in alte locuri publice si se rezuma la ocheade si complimente discrete. [...] Manualele de seductie, precum 'Les Sagettes et Russes d'amour' includ tehnicile de a aborda in biserica o femeie casatorita: un biletel lasat pe scaunelul de ingenuncheat, pitit sub o lumanare sau... o piatra ('secret destul de bine ascuns si problematic') sau incredintat unor novici in timpul impatasaniei'.

De la biserica ajungem sa aflam ca nu era suficient numai sa o vrajesti pe aleasa inimii, ci la un moment dat trebuia sa ii dovedesti iubirea coplesind-o cu daruri care mai de care mai scumpe. 'In lumea cavalereasca generozitatea e o virtute esentiala. A cheltui fara masura este o dovada de noblete, a te preocupa de bani e meschin si burghez. In aceste conditii, a te ruina pentru o femeie pare a fi cea mai buna dovada de dragoste. Inseamna a-i arata iubitei ca in ochii tai nimic nu e mai pretios decat ea si ca doar prezenta ei e suficienta pentru a te transforma in cel mai bogat om din lume'.

'Varsta de aur a galanteriei'
In periplul propus de Bologne pe ariprile iubirii ajungem si in Renastere, unde aflam cum erau categorisite femeile: prima era, evident, sotia. Apoi urmau 'iubita de suflet' si 'desfranata'. Sotia trebuia sa fie pudica, naiva, ingenua, sa nu aiba cunostinte de arta amoroasa, caci altfel era banuita ca nu ar fi fost fecioara. In schimb, desfranata era 'capul rautatilor'. 'La teatru, comedia se joaca nu doar pe scena, ci si pe scaunele unde se foiesc femeile, incercand sa se lipeasca de cate un verisor, impingandu-se in vecinul lor, gadilandu-l si facandu-i semne cu umarul. Prin zambete si ocheade, ele indeamna barbatii sa le insoteasca acasa.'

Istoria flirtului si agatatului ne poarta mai departe prin timp, tehnicile de seductie imbogatindu-se, pe rand, cu pasiunea si gratia dansului si cu focul scrisorilor si poeziilor. 'Misiva nu este singura unealta a marturisirii care nu se face prin viu grai. Secolul al XIX-lea dezvolta 'un intreg arsenal de ritualuri sofisticate care ar putea ajuta la depasirea incurcaturii, fricii, emotiilor'. Cel mai elegant este poemul.' Si florile sunt foarte expresive cand vine vorba de a exprima iubirea timida, fara glas: 'de la pelin (amaraciune) la zambila (iubire frivola). Daca nu ne plac cele sapte soiuri de trandafiri si cele patru varietati de garoafe, pot fi alese narcisele, anglica sau magnolia, flori care vorbesc despre simplitate, cochetarie sau ingrijorare'.

Seductia in zilele noastre
Astazi arta seductiei este complexa, este mai vie, mai bogata, mai subtila uneori, cu sute de valente si subintelesuri sau consta intr-o abordare directa si indrazneata. Dincolo de gesturi si priviri, cuvantul are de departe un rol incontestabil. 'Toate manualele isi vor concentra eforturile asupra primului contact, pare-se cel mai dificil, pentru ca el ar putea fi resimtit ca o agresiune, dar si pentru ca, in acelasi timp, el este cel care va decide asupra viitorului relatiei. Se poate opta pentru banalitate ('Locuiti cu parintii?') sau pentru magulire ('Ce ochi frumosi ai!'), dar sansele de reusita raman reduse, daca nu se mizeaza si pe decalajul umoristic. O replica pe care nimeni nu o mai foloseste devine iar originala'.

Ar fi multe de spus despre Istoria cuceririi amoroase, dar cel mai bine este sa o cititi. Cum spunea si dl Horasangian, este o carte buna de citit cand e frig afara si te ghemuiesti intr-un fotoliu, la caldura, insa nu trebuie sa asteptati pana atunci ca sa aflati despre tehnicile si tacticile de seductie.

Iata ce ne-a impartasit Cristina, o membra 121, dupa intalnire: 'Concluzia mea ar fi ca 'seductia' in zilele noastre exista. A existat si va exista mereu, doar ca are alt mod de manifestare, as zice alta aroma. Intodeauna o generatie noua schimba tot ce e in jur de la haine, coafuri pana la modul de comunicare. De ce nu s-ar petrece aceasi lucru si pe plan amoros?! Poate ca parintii nostri nu vad romantism, seductie sau finete a gesturilor romantice... dar eu cred ca ele exista, doar ca sunt altfel manifestate.'

A fost o intalnire palpitanta, racoroasa si fierbinte in acelasi timp, seducatoare... La final ne-am delectat cu un text delicios al lui Bedros Horasangian in lectura savuroasa a dlui Alexandru Bindea: 'Rendez-vous' din volumul Integrarea Europeana, Nemira, 1997. Tocmai in ton cu tema si atmosfera Serii de lectura!

Multumim gazelor noastre de la libraria Carturesti, multumim invitatilor nostri, scriitorul Bedros Horasangian si actorul Alexandru Bindea si partenerilor 121, Editura Nemira, Elevate si Muzeul Taranului Roman.