M-am trezit dis-de-dimineata entuziasmata de racoare si, bucuroasa ca am un pic de timp liber, mi-am petrecut cafeaua altfel decat de obicei: strangand haine, calcand rufe, pregatind pachetelul pentru serviciu. Am ales sa ma uit la un film.
De Alexandrina Satnoianu

Am vazut un minuntat film produs in 2009, o poveste de dragoste, necunoscuta mie, intre regina Victoria a marii Britanii si printul Albert de Saxa Coburg-Gotta. Mi-a atras atentia frumusetea actritei care o interpreteaza pe Victoria, Emily Blunt, un ten de alabastru si ochi de peruzea, o adevarata printesa, Victoria de Kent.

Filmul pune in prim plan singuratea si nesiguranta pe care tanara Victoria le simtea la Palatul Kensington, acolo unde mama ei, Ducesa de Kent, o tinea izolata, cu ajutorul complicelui ei, sir John Conroy, oficial administratorul averii Ducesei. Nu as vrea sa redau aici toate intrigile de la curte, ura cu care regele William al IV-lea o trata pe Ducesa pentru ca ii tinea nepoata departe de Curte, uneltirile prietenoase ale lui Melbourne si curtoazia cu care si-a oferit serviciile viitoarei reginei, nici contextul geo-politic.

Regizorul (Jean Marc Vallee), actorii, scenaristii si restul echipei de filmare au reusit sa redea foarte bine in film evolutia spirituala a tinerei Victoria. Se observa transformarea ei, dintr-o fata dezamagita de propria mama, speriata de responsabilitatea viitorului ei, intr-o tanara precauta, care dejoaca cu inteligenta uneltirile celor care se bazau pe naivitatea si pe lipsa ei de experienta pentru a o ataca atunci cand, previzibil, ea va gresi.

Invata de la Melbourne, asculta sfaturile reginei Adelaide, il revede pe Albert cu placere, dar intelege ca nici unul dintre ei nu poate hotari in locul ei, iar ei ii revine in totalitatea responsabilitatea acestor hotarari. Se teme ca, acceptand casatoria cu Albert, acesta va incerca sa o influenteze, sa ii impuna deciziile politice ale altor monarhi... regele Leopold al Belgiei planuia de ani buni sa o influenteze prin aceasta casatorie. Albert intelege ca este doar un pion in planul unchiului sau, dar incearca sa o asigure pe Victoria ca ramane in jocul intrigilor lor pana stapaneste regulile jocului, apoi va rasturna acest joc de sah in favoarea lui.

Se dezvolta intre ei o frumoasa prietenie, un pic stanjenita de senzatia ca Albert ii este impus de unchiul Leopold, dar toata nesiguranta din jur ii incurajeaza sentimentele timide fata de Albert. Partea care a fost pentru mine cea mai emotionanta este cea in care Victoria ii propune lui Albert sa isi petreaca viata impreuna la Buckingam, o cerere in casatorie atipica pentru vremurile ei, dar de la sine-inteleasa pentru conditia ei de regina.

Dupa casatorie si luna de miere incep disputele intre cei doi: Victoria simte ca Albert ia hotarari in numele ei, Albert se simte un simplu oaspete la Buckingam, un pic agasat de situatia in care se afla... era printul consort al reginei Victoria, lipsit de o preocupare reala, fara nici o misiune.