Am vazut zilele trecute Coco avant Chanel, filmul regizat de Anne Fontaine, cu Audrey Tautou, Benoit Poelvoorde, Alessandro Nivol interpretand pe Gabrielle Chanel, Etienne Balsan si Arthur 'Boy' Capel, personajele care tes intriga acestui film.
De Alexandrina Satnoianu

Gabrielle interpreta, in duet cu sora ei, Adrienne, un cantecel prostesc Coco du Trocadero, de unde si numele de alint: Coco Chanel. In taverna in care fetele scoteau un banut, Gabrielle il intalneste pe Balsan si acesta accepta sa ii obtina o auditie. Gabrielle nu face impresie, Balsan isi termina stagiul militar si se intoarce acasa, langa Paris, lasand-o fara niciun plan de viitor. Dupa cateva zile, Balsan se pomeneste cu Gabrielle la castel, continua relatia sexuala de compromis, il intalneste pe Boy la una dintre petrecerile lui Balsan si pleaca cu acesta doua zile la mare, ca indragostiti. Boy o inapoiaza lui Balsan si ii promite ca vine sa o ia. Gabrielle afla ca Boy urma sa se casatoreasca cu o englezoaica bogata, refuza cererea in casatorie inaintata de Balsan si pleaca la Paris. Accepta imprumutul lui Boy si statutul de amanta si isi deschide un atelier couture. Palariile ei avangardiste sunt purtate cu mandrie de doamnele din inalta societate. Dupa moartea lui Boy, traieste numai in atelier, printre manechine si materiale, pregateste zi si noapte lansarea primei linii vestimentare sub marca Chanel. Filmul se termina trist, cu o Gabrielle impietrita, care isi savureaza succesul cu mandrie.

Nu stiam mai nimic din viata lui Gabrielle Coco Chanel, iar aventurile ei, unele subtil prezentat lesbiene, mi-au dat de gandit. Poate ca ii era greu sa isi depaseasca conditia de orfelina, sa isi castige un trai decent la inceput de secol XX, cand lumea nu oferea prea multe oportunitati femeilor, dar... problema ei am dezbatut-o aprins cu colegele de birou. Coco Chanel a fost una dintre fetele rele care ajung unde vor, indiferent de gravitatea compromisului. Ea vroia sa ajunga la Paris si sa devina celebra, nu stia prea bine cum. La inceput isi propune sa devina cantareata sau actrita, dar anturajul feminin al lui Balsan ii apreciaza palariile si o incurajeaza sa isi transpuna experienta ei de viata in creatii vestimentare si noi modele de palarii.

Eu una, feminista fiind, nu aprob sexul ca moneda de schimb, ceea ce si Gabrielle a facut cu Balsan. Pentru ca nu mai suporta viata de provincie, vine la Campeigne, ii cere lui Balsan sa o gazduiasca, iar acesta, obisnuit fiind cu trocul, ii pretinde sa fie gheisa lui. Se citeste dezgustul pe fata lui Gabrielle, indarjirea cu care suporta jignirile lui, se revolta cand o considera marioneta, adesea isi ia valiza si fuge, nemaisuportand sa i se arate mereu usa coliviei aurite. Ce am apreciat la ea a fost superioritatea cu care a privit totul. Era constienta de tot ceea ce face, atat de profund ranita de compromis si, totusi, incapatanata in dorinta ei de a deveni independenta, incat abuzeaza de ea, pariaza totul pe capacitatea ei de a indura cu incredere totala intr-o oportunitate viitoare. Aceasta alta oportunitate era tot un barbat - deh, asa erau vremurile! - Boy o place, o curteaza si ei ii place sa se simta iubita. Ca o razbunare, pleaca cu Boy la mare, gusta un weekend de libertate si amor pe malul marii. La intoarcere, Balsan se simte gelos, o cere in casatorie si incearca sa o convinga ca o iubeste. Gabrielle nu accepta iubirea lui Balsan si, chiar daca isi dorea un statut, acela de sotie a unui om asezat si de familie, alege sa faca un pas inainte, spre independenta materiala.