Cu totii colectionam carti de vizita. In colectia unui head-hunter exceptional se gasesc intotdeauna cu cateva mii de carti de vizita mai mult!
de Cosmina Cornea

Pasionat de carti, in copilarie gradina lui secreta a fost biblioteca din satul bunicilor… O minte brilianta, specializarea in fizica i-o tradeaza frazele construite sofisticat si simplu, asemeni logaritmilor… Iubeste linistea, dar are o viata sociala foarte activa. Spune despre sine ca a ales sa fie cinic, intr-o lume in care regulile jocului sunt complicate. Totusi refuza masca ipocriziei si comunica drept.

Ii cunoaste personal pe foarte multi actori ai prim-planului economic, institutional, politic. Desi este om de afaceri, manager el insusi - se prezinta ca head-hunter! A crescut odata cu domeniul serviciilor de recrutare, pe care l-a vazut, la randu-i, crescand inca din timpurile in care era un taram exotic.

Este o personalitate recunoscuta si 'vanata' de media, cu care are o relatie excelent gestionata.
Ii puteti citi articolele de life style pe internet, pentru ca publica interesante cronici gastronomice.
Pe blogul sau sunt deschise subiecte mai colturoase uneori… si orice specialist sau viitor specialist in recrutare este intampinat prietenos de catre… George Butunoiu!

Care sunt cele mai importante arme/resurse/mijloace utilizate de catre un head-hunter 'de vocatie'? (Dumneavoastra insiva!)

George Butunoiu: De departe, cea mai importanta resursa a unei firme de head-hunting sunt informatiile pe care le are, accesul la informatii si accesul direct la oamenii cheie de pe piata respectiva. Asta inseamna ca macar unul dintre head-hunteri (de regula, managing partener-ul) sa poata discuta 'de la egal la egal' cu actorii principali ai scenei de business (si nu numai) de pe piata respectiva si sa fie considerat 'de-ai lor'. Asta se poate intampla fie treptat, in foarte multi ani de vizibilitate pe piata, fie cand o persoana publica din orice domeniu hotaraste sa se faca head-hunter. Varianta a doua e foarte des intalnita in tarile dezvoltate, unde aproape toti head-hunterii importanti sunt fosti manageri de succes din diverse domenii, care au ales sa aiba un sfarsit de cariera mai incitant. Restul mijloacelor la indemana unui head-hunter sunt putin semnificative fata de acesta.

Din perspectiva unui head-hunter prestigios si experimentat, cum se explica dorinta angajatilor care ocupa pozitii de top de a intra in 'focus'-ul unui head-hunter, de a fi 'vanati'? Am remarcat aceasta mentalitate in diverse domenii de activitate sau tipuri de organizatii, in cazul - probabil - al celor mai eficienti manageri sau specialisti.

George Butunoiu: Pai asta are o explicatie evidenta, nu cred ca mai trebuie argumentat in vreun fel: aproape toata lumea ar dori un job si mai bun decat are in prezent, si mai bine platit si, si, si... Chiar si cei care sunt foarte multumiti de jobul prezent iau in calcul varianta ca ar putea sa-l piarda intr-o zi, sa nu le mai placa atat de mult peste o vreme, din diverse motive etc. Asadar, orice ar putea fi de ajutor in directia asta (si, mai ales daca e gratis) e bine sa fie tinut la indemana. In al doilea rand, fiind mereu in mijlocul tuturor evenimentelor importante din business, head-hunterii ajung sa cunoasca si sa aiba relatii personale cu multi dintre actorii sociali si economici principali de pe piata, asa ca o relatie buna cu cat mai multi dintre head-hunteri poate fi adesea de folos, uneori chiar cand nu te astepti. Asa am ajuns si eu ca o buna parte din timp sa nu fac altceva decat sa-i pun in legatura pe unii cu altii, sa dau tot felul de informatii, sa fac 'trafic' de influenta etc.

Cum poate fi descrisa piata de head-hunting din Romania? Cele mai multe cereri le primiti din partea companiilor multinationale - in cei 17 ani de activitate in executive search, care au fost influentele mai importante - care au condus la structurarea si profesionalizarea activitatilor de recrutare/selectie prin head-hunting?

George Butunoiu: Din punct de vedere tehnic, nu e nicio diferenta intre activitatile de executive search din Romania si cele din oricare tara dezvoltata din Europa sau de aiurea. Nici nu cred ca ar putea fi alfel, de vreme ce head-huntingul in sine e o activitate extrem de simpla. Din punct de vedere deontologic, din cate stiu eu, nivelul general este peste nivelul mediu al practicilor sociale si de business din Romania. Intr-adevar, asta mai ales datorita faptului ca aproape in exclusivitate clientii firmelor de executive search sunt corporatiile mari, multinationale, in cazul carora te gandesti de zece ori inainte de a face o magarie.

Se crede ca, pentru a intra in 'vizorul' unui head-hunter avem nevoie de o buna vizibilitate (expunere) profesionala, asigurata intr-o proportie mai mare de abilitatea de a ne construi o imagine pe piata muncii, si mai putin de capacitatea de a produce rezultate foarte bune, in mod frecvent (repetat). Care sunt filtrele prin care un specialist in recrutare cerne adevarul de aparente - cu atat mai mult, cu cat, 'competenta' de a da bine (faking good) - pare a fi o calitate absolut esentiala in cultura organizationala a majoritatii companiilor?

George Butunoiu: In cazul posturilor de conducere imaginea conteaza mult mai mult decat se recunoaste in public - si chiar decat isi inchipuie majoritatea celor care iau deciziile - ca se intampla. Charisma e criteriul decisiv in majoritatea cazurilor, si nu competenta tehnica (profesionala), cum s-ar putea crede. Prin urmare, daca ai 'imagine', ai toate sansele la picioare. Ca head-hunter sunt mai greu de impresionat si de pacalit, si le spun intotdeauna clientilor ce cred eu despre fiecare candidat, insa putini sunt cei care au curajul sa ia un bun profesionist, insa fara imagine, pe un post de conducere. Prin urmare, intre ceea ce crede si recomanda un head-hunter si ceea ce alege clientul va exista adesea o diferenta vizibila. Asta, sigur, in cazul in care head-hunterul respectiv nu ii spune clientului doar ceea ce stie ca i-ar placea sa auda, ca sa termine mai repede recrutarea... Nu am vazut vreun head-hunter, fie el/ea din Romania sau din alte tari, care sa foloseasca drept 'filtru' altceva decat experienta, intuitia si, mai ales, verificarea referintelor. Pentru head-hunterii 'cu vechime', acestea trei sunt absolut suficiente.

In procesele de hunting, vi s-a intamplat sa abordati o persoana care v-a refuzat pana la capat, indiferent de mizele puse in joc de catre angajator? Care au fost argumentele celui care a refuzat o oferta de nerefuzat?