Seara de lectura 121 (VIII)

Intr-o zi de toamna blanda, pe 1 octombrie, ne-am decis sa vorbim despre melancolie si sa protestam romantic impotriva fericirii. Ne-am intalnit cu membrii 121 la libraria Carturesti de la Muzeul Taranului Roman pentru o noua Seara de lectura 121, in compania unui invitat special si a unei carti generoase de la Editura Nemira, aparuta in colectia Biblioteca de Psihologie.
de Iohanna Purdea

Cartea profesorului american Eric G. Wilson, Impotriva fericirii. Elogiul melancoliei, a facut obiectul unei dezbateri serioase si suculente la cea de-a opta Seara de lectura 121. Alaturi de invitatul nostru, psihologul si psihanalistul Alfred Dumitrescu, am intors pe toate fetele problema fericirii si a melancoliei, cu argumente pro si contra.

De ce impotriva fericirii? Autorul cartii, filologul american Eric G. Wilson, isi exprima profunda dezaprobare a fenomenului fericirii la scara, a unei industrii prolifice de produs fericire la pachet care infloreste la ora actuala in Statele Unite. Se pare ca peste 80% dintre americani sunt fericiti, nu se lasa afectati sau intristati de problemele zilnice cu care se confrunta si alti oameni, afisand un zambet larg pe fata si raspunzand aproape mecanic 'Sunt ok, o duc bine!' la banalul 'Ce mai faci?'. Wilson este revoltat impotriva acestui curent de uniformizare fortata care are loc in America; da prost sa fii nefericit, sa iti manifesti nemultumirea, sa fii trist sau melancolic. La mare pret este zambetul de plastic si iuresul unei fericiri imediate, gratuite, fara efort. Mancarea tip fast-food si distractia facila oferita de posturile TV usureza accesul la aceasta multumire calduta si reonfortanta. Nu trebuie sa ne gandim prea mult, avem totul la indemana, nu trebuie sa fim melancolici. Cum spune Wilson, aceasta viata sigura si confortabila pe care ne-o cream pe zi ce trece (cartiere rezidentiale dotate cu magazine, centre de relaxare, spatii de distractie si masinile luxoase cu ajutorul carora ajungem fix la destinatia dorita) ne indeparteaza de viata adevarata, reala, cu dureri si suferinte iminente, cu convulsii si tristeti care tin, natural, de firea omeneasca.

'Pasiunea noastra pentru fericire indica o ura de rau augur pentru tot ceea ce creste, infloreste si apoi moare (...) Nu mi-ar placea sa ne trezim intr-o dimineata si sa regretam ce am facut in numele bucuriei fara griji. Nu mi-ar placea sa coboram din paturi si sa pasim intr-o lume golita de splendidele drumuri singuratice si de grandoarea hotelurilor dezolante, a geniilor aproape zdrobite si a poemelor lor frenetice. Nu mi-ar placea sa devenim constienti atunci cand este prea tarziu pentru a mai trai.' spune Eric Wilson.

Melancolia creatoare
Wilson nu este total impotriva fericirii; el respinge numai ideea fericirii artificiale, fabricate, produse mecanic si pe banda, atitudinea nesanatoasa proprie societatii de astazi - care vrea sa pastreze frumosul, binele, placerea, sa le conserve in cutiute si sa le incremeneasca pe chipuri, aruncand dispretuitor uratul, necazul, amaraciunea, moartea. Moartea sub orice chip, a florilor, plantelor, animalelor - moartea, care de fapt este opusul firesc al vietii, cealalta fata naturala a lucrurilor, energia complementara a fiintei, a existentei. Procedand astfel, societatea ultra-fericita neaga viata in intregul ei, ducand o existenta goala, pasagera, fara continut si profunzime, o viata de sticla. Impotriva acestei idei Wilson declanseaza atacul, ridicand in paralel un elogiu tristetii si melancoliei creatoare.