Bunul, raul si uratul in cinema este o colectie de articole aparute in Dilema, si apoi in Dilema Veche, care are menirea sa iti reaminteasca unele capodopere, dar si unele esecuri ale cinematografiei romanesti si universale din ultimii ani. Dar Andrei Gorzo nu foloseste aceste insusiri extreme, autorul te face mai degraba sa gusti, sa simti, sa mirosi, sa pipai pacatele si ingeniozitatile, superficialitatile si profunzimile regizorilor si productiilor, sa parcurgi de fapt un drum al amintirilor.
de Florentina Bratfanof

Astfel, daca exista cumva printre aceste cronici filme pe care nu le-ai vazut inca, autorul are marele talent de a te initia in 'carnea' filmului respectiv pentru a te atata sa-l vezi. Si acest talent vine din calitatea scrisului lui Andrei Gorzo: e simplu, uman, se adreseaza adeseori unui public fin, dar nu neaparat rafinat si elitist, unui public caruia ii place mai ales sa vada filme.

Calatoria pe care Andrei Gorzo o face in sala de cinema este adeseori in singuratate, dar ai senzatia ca incearca mereu sa ia ceva cu el, de la fiecare film pe care il vede, chiar daca va constitui pentru el o dezamagire sau plictis. Pentru ca, asa cum scrie si in paginile cartii: 'Cum functioneaza filmele? Daca le vezi asa cum trebuie - adica la cinema, fara intreruperi -, filmele ti se intampla. Intamplarile din ele raman intiparite in programul zilei tale, undeva intre celelalte intamplari pe care le-ai trait si cele pe care le vei visa la noapte.'

Influenta lui Pauline Kael
Andrei Gorzo marturiseste in paginile acestei carti ca a fost puternic influentat de stilul in care Pauline Kael aborda filmele si scria. Pauline Kael a scris cronici de film pentru revista The New Yorker din 1968 pana in 1991. Perspectiva sa de a comenta filmele este una emotionala, combinata adeseori cu amanunte autobiografice, cu un stil puternic colocvial, animat de termeni din jargonul urban.

Kael face o confesiune in acest sens pe care o consider ca ar fi buna de luat in considerare de orice jurnalist aflat la inceputul carierei si, de de nu, de tinerii care isi doresc sa devina scriitori: 'Am lucrat sa-mi eliberez stilul, sa scap de pompozitatea stilului de la examene, cel pe care il invatam la liceu. Vroiam ca propozitiile sa respire, sa aiba sunetul unei voci omenesti.'

Puncte tari
Sunt multe cronici pe care le poti savura cu adevarat, mai ales atunci cand gustul unui critic de film se intalneste cu al tau in materie de filme care merita vazute. Aici intervine si orgoliul cititorului care se bucura atunci cand instinctul ii spune lucruri bune si nu mai are senzatia ca bajbaie prin intuneric.

Tocmai din aceasta perspectiva, punctele tari ale acestei colectii sunt scrierile despre regizorul-artist Mel Gibson, despre excelentul desen animat Ratatouille si inedita comparatie dintre Ratatouille si Jean-Baptiste Grenouille - personajul principal - din ecranizarea romanului Parfumul de Suskind si, bineinteles, cronicile despre filmul neterminat al lui Cristian Nemescu California Dreamin' si celebrul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile al lui Cristian Mungiu.