Le Concert este o imbinare de mai multe clisee adunate cu amuzament si maiestrie sub umbrela unei mari opere din muzica clasica: Concertul pentru vioara compus de Ceaikovski. Filmul este o solutie excelenta pentru o seara relaxanta in oras, o portie zdravana de optimism si de voie buna
de Florentina Bratfanof .

Seara mohorata de iarna... ploioasa, dupa o petrecere de an nou fara prea multe peripetii. Nevoia de a vedea un film viu devine o necesitate, mai ales dupa esecul de a intra la Avatar in 3D. Asa ca ne aciuam intr-un cinematograf vechi din Timisoara care mirosea a mucegai si in care, atunci cand intrai in sala, aveai senzatia ca ai intrat intr-un frigider. Dar stati linistiti, nu urmeaza un vaiet. Atmosfera a fost foarte foarte faina si... primitoare! Pentru ca spectatorii, chiar daca eram aproape zece, au fost tare receptivi si chiar au primit cu inima deschisa distractia furnizata in calupuri de reteta filmului. Oricat de multe elemente de conventii, montaj, concept regizoral ar fi de criticat, ceea ce ramane este pana la urma sentimentul ca nu ti-ai pierdut timpul, ca ai ras, ca te-ai bucurat. Si asta e foarte important, mai ales la un inceput de an.

Radu Mihaileanu, regizor francez de origine romana, autor a: Les quatres saisons (1980), Trahir (1993), Bonjour Antoine (1997), Train de vie (1998), Les Pygmees de Carlo (2002) si Va, vis et deviens (2005), detine in palmares si premiul Cesar pe care l-a primit in 2006 pentru cel mai bun scenariu original cu filmul Va, vis et deviens.

Perspective

Amuzament si comicarii
Concertul e un film distractiv, care te face sa razi cu lacrimi. Esti atat de familiarizat cu stereotipurile pe care regizorul francez de origine romana Radu Mihaileanu le scoate in evidenta, incat nu ai cum sa nu izbucnesti in ras cand recunosti cu usurinta comportamentul rusilor cand ajung la Paris [mai intai vor tabari pe organizatorul francez ca sa le dea banii si apoi se vor duce prin birturi ca sa ii stinga pe toti in bautura, urmand ca tot ei sa nu se prezinte la repetitia generala dinaintea concertului], apoi al tiganilor [care vin la repetitii insotiti de o adevarata satra, dar care au si un violonist innascut, fara a fi studiat vioara], apoi cel al evreilor [care profita de drumul in Paris pentru a vinde telefoane mobile facute de chinezi care au cartele de pe care se poate vorbi nelimitat].

Emotionant
Povestea violonistei evreice, Lea, care continua sa cante la vioara Concertul lui Ceaikovski chiar si dupa ce a fost deportata in Siberia, este cea cu care dirijorul Andrei Filipov a gasit o armonie absoluta.

Pe scena concertului, care a avut nevoie de patru luni pentru a fi pusa la punct, se construieste momentul de maxima intensitate al filmului. Montajul este exceptional, muzica lui Ceaikovski este superba, Melanie Laurent arata cum nu se poate mai bine, iar intreaga secventa scoate la iveala secretul originii violonistei prin flashback-uri inserate in momente cheie de Radu Mihaileanu.

Depasirea limitelor