Ceea ce te farmeca la filmul care a castigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Globurile de aur – Up in the air - nu este ipostaza de barbat frumusel si cool pe care George Clooney o sondeaza la nesfarsit, nici femeia frumoasa, sexy, puternica pe care o intalneste intr-un bar, ci umanitatea la care duce povestea unui om caruia i se parea ca nu-i lipseste nimic.
de Florentina Bratfanof

Ok, poate doar ca trecea si el prin niste clipe mai plicticoase cand ajungea acasa, 43 de zile pe an, cand statea la sol. In rest, slujba lui era sa calatoareasca prin toata America fiind angajat de companii mari sa le concedieze angajatii din cauza restructurarilor, crizei, etc. El era cel care calatorea, gasind cele mai bune legaturi, economisind timpul la check in, luand cu el numai bagaj de mana care continea numai lucruri foarte bine ordonate. Era calatorul perfect, tipul care nu stie ce inseamna aia rau de zbor, caruia ii place sa munceasca si sa calatoreasca fara a fi interesat sa viziteze neaparat locul nou unde se duce.

Ryan este, de fapt, un calator experimentat, sigur pe el chiar si atunci cand da afara oameni, tine prelegeri de tipul Cum sa... si, chiar daca este un tip singuratic, stie sa comunice eficient, sa se faca placut si, mai ales, sa nu se piarda cu firea atunci cand o femeie frumoasa si atragatoare se arata interesat de el. Astfel, cu Alex Gordon (Vera Farmiga), femeia de afaceri, incepe o relatie la distanta, o relatie care nu e bazata pe promisiuni, sperante, activitati comune. Tot ceea ce fac este sa isi planuiasca urmatoarea intalnire, cei doi fiind mereu pe drumuri si mereu foarte ocupati.

 

Dar lucrurile se schimba brusc odata cu aparitia in firma la care lucreaza el a unei fete care de abia a terminat facultatea, dar care a venit cu o idee foarte buna pentru reducerea cheltuielor companiei de transport si cazare a celor care sunt ca Ryan. Natalie Keener (Anna Kendrick) vine cu propunerea sa se instaleze un video chat in biroul celui angajat sa dea afara oameni. Astfel, oamenii vor fi concediati prin video chat, live.

Ryan este infricosat de perspectiva de a ramane 365 zile pe an acasa, in apartamentul sau gol si neutru decorat, asa ca face orice pentru a desfiinta idea stralucitoare a lui Natalie. De aici incolo, cele doua personaje, Ryan si Natalie, se vor maturiza impreuna, pornind intr-o calatorie din care Ryan se va indragosti de Alex si isi va da seama ca nu este chiar atat de rau sa vrei sa ai o viata mai asezata, alaturi de cineva, pe cand Natalie va vedea ceea ce inseamna sa dai un om afara, cat control asupra emotiilor impune aceasta treaba si ce surprize se pot ivi in dialogul cu viitorul sau proaspatul somer.

Viata cu rucsacul gol
Personajul principal are o teorie pe care o comunica si altora la seminariile vocationale la care este invitat sa tina un discurs. Oamenii din banci sunt cuminti si il asculta cu sufletul la gura. Ryan este carismatic. Are langa un rucsac, iar teoria lui este ca rucsacul trebuie sa fie mereu gol sau, daca nu gol, macar usor, pentru a putea continua sa mergem. Tocmai pentru ca viata inseamna miscare, activitate, dinamism.

Viata cu rucsacul deja plin
Cu toate ca este foarte tanara, Natalie are foarte multe asteptari de la viata si are planuri deja facute. Le dezvaluie lui Ryan si lui Alex: s-a mutat in Omaha, si nu a plecat la San Francisco din cauza unui baiat, planuise in mintea ei sa se casatoreasca cu el, sa aiba si niste copii, o casa frumoasa, etc etc. Sunt exact planurile pe care fiecare om si le face sub imperativul: trebuie sa am si aia, trebuie sa fac si aia, trebuie sa...

Dar prietenul ei a parasit-o exact cand Natalie era impreuna cu Ryan in calatoria de experimetare a concedierilor. Si perspectiva ei s-a transformat. Chiar daca rucsacul ei nu s-a golit total, macar s-a eliberat de unele lucruri care ii ingreunau existenta.

Ceea ce duci in spate