1 2 3 4  

Tango: De ce crezi ca unii oameni traiesc iubiri cu jumatati de masura, se complac in relatii mintite sau isi insala partenerul?

L.P.: Oamenii sunt singurii vinovati pentru esecurile si neimplinirile afective. Se complac in promiscuitate si in relatii mediocre doar pentru ca, spun ei, 'singuratatea e grea!'. Uita ca singuratatea de unul singur poate fi mai confortabila decat singuratatea in doi. Oamenii nu au rabdare, nu stiu sa astepte sau sa isi formeze o idee clara, limpede, despre ce inseamna partenerul ideal. Nu au criterii de selectivitate si nu isi cunosc propria valoare. In ceea ce ma priveste, am fost si sunt o femeie exigenta, cu standarde ridicate in privita partenerului de cuplu. Sotul meu a intrunit profilul moral, fizic si intelectual perfect pentru mine si dorintele mele. Mai cred ca fidelitatea este esentiala intr-un cuplu. Asta daca ne referim la cazurile reale de iubire profunda, nu la relatii superficiale sau la povesti de dragoste 'regizate' in scopuri precise de catre unul dintre parteneri. Adrian a fost, obisnuiam sa spun, un barbat de o revoltatoare fidelitate, in cazul povestii noastre de iubire. Stiu asta si ii multumesc!

Tango: In viziunea ta, casatoria este un pas important intr-o relatie? Am vazut ca ai fost mireasa, v-ati cununat la biserica. S-ar fi putut sa existe iubirea voastra si fara acest pas?

L.P.: Adrian era catolic practicant, un om moral si foarte curat sufleteste. Nu concepea iubirea adevarata si impartasita decat prin juramant de credinta in fata unei Instante Supreme si pentru ca, asa cum marturisea el, l-am coplesit, m-a imbracat in mireasa. Contrar asteptarilor, eu eram ceva mai relaxata in aceasta privinta. Iubirea noastra exista cu mult inainte de casatoria noastra, dar o iubire a gandurilor, a privirilor nesfarsite, a gesturilor timide si a cuvintelor nerostite, venite parca de dincolo de noi.

Opinia mea este ca, traind inca intr-o societate plina de prejudecati si limite de gandire, pentru o femeie, comparativ cu un barbat, casatoria este absolut esentiala. Ii confera un anumit statut social si o anumita prestanta, superioritate. Este un lucru pe care l-am inteles abia dupa moartea lui Adrian si va dau un banal exemplu: mare parte din cunostintele noastre barbati, care pe cand traia Adrian imi spuneau 'Sarutmana, doamna Pintea!', imi spun acum: 'Buna, draga, ce mai faci?' sau 'Salut, domnisoara, cum esti?'. De curand, un tanar moderator de televiziune, pe care de altfel il apreciez, fara ca macar sa aiba minime informatii despre mine, preocuparile mele si profesia mea de medic, sustinand ca sunt 'bodyguardul energetic al doamnei Basescu', m-a ironizat grosolan descriindu-ma ca 'sotia lu' Pintea, actoru' ala... care saracu' a murit'. Sunt convinsa ca daca Adrian ar fi trait, abordarea ar fi fost cu totul alta. Sigur, nu sunt intamplari general valabile. Mai exista si barbati de buna factura si calitate, care respecta normele bunului simt.

Tango: Cum te-a cerut de sotie si ce reactie ai avut? Te mai ceruse cineva vreodata de sotie?

L.P.: L-am intalnit pe Adrian pe cand aveam doar 16 ani, dar relatia noastra sentimentala a inceput cand implinisem 20 de ani. Chiar pe 2 septembrie 2000, ziua mea de nastere, Adrian m-a sunat si m-a cerut de sotie. Ii spuneam, inca, domnul Pintea. Initial am crezut ca a incurcat numarul de telefon si ca cererea in casatorie ii e adresata altei femei... Nu puteam crede ca idolul copilariei mele ma cere in casatorie! Cand m-am convins ca este vorba despre mine, fara sa mai stau pe ganduri, am spus 'Da!'. Si am fost fericita, pentru ca il iubeam de copil! Mai tarziu, mi-a marturisit ca m-a iubit din prima clipa, ca ma visa, ca nu intelegea ce i se intampla, ca a asteptat, tacut, sa implinesc 20 de ani.

Ne-am casatorit civil pe 25 decembrie, cand, spunea el, ca 'bioenergia sa pe viata se cheama Lavinia, fosta Tatomir si, cu deosebita seriozitate, actuala Pintea!'. Cununia religioasa a avut loc pe 30 iunie 2001, in rit greco-catolic, la Capela catolica din Craiova. O zi de vis, asemeni unei suite de imagini cinematografice. Imi amintesc muzica aceea divina, luminile altarului, trandafirii mei albi, mana lui blanda strangand-o pe-a mea, sarutul, aplauzele, felicitarile... Adrian a fost si ramane singurul barbat din viata mea.

Tango: Cum l-ai cunoscut pe Adrian Pintea? Cum v-ati indragostit?

Citeste continuarea interviului in pagina 3