E fetita cu puteri bioenergetice care a facut, cu ani in urma, valva prin presa de la noi, dar si in cea din strainatate, caci EuroNews a dedicat un consistent reportaj abilitatii prin care Lavinia Tatomir reusea sa ridice diverse obiecte care i se lipeau, in mod straniu, de palma. Dar, pe langa celebritate, darul de vindecatoare i-a adus langa suflet marea si unica dragoste, pe Adrian Pintea, sotul ei, barbatul care o iubeste si dincolo de moarte.
Autor: Ioana Mandache, Articol oferit de Revista Tango

Ma vazuse la televizor si il fascinase darul meu

Tango: Unde te-ai nascut si ce sunt parintii tai? Ce fel de copilarie ai avut, cum iti amintesti de primii ani?

Lavinia Pintea: M-am nascut la Craiova, pe 2 septembrie 1980 (pe 2 septembrie era nascuta si mamica lui Adrian). Ploua teribil, din ce mi-au povestit parintii mei. De altfel, ploaia a devenit laitmotivul vietii mele, insotindu-ma ori de cate ori intamplari importante, decisive, aveau sa imi marcheze viata. Am fost un copil dorit, asteptat. Tatal meu este medic, iar mama profesoara de istorie-geografie. Actualmente, amandoi 'tineri pensionari', asa cum ii rasfat eu. Amintirile sufletului si copilariei mele sunt din casa parinteasca, in care am crescut si care are un sit istoric din jurul anului 1160, cand acolo se aflau curtea si palatul Craiului Ioan al Cumanilor. Pe ruinele acestei foste curti s-a construit o manastire de maici, Baratia. Un loc plin de rezonanta si energii benefice, asadar... Apoi, lumea Teatrului, care ma fascina si in care, intr-un fel, am crescut, tatal meu fiind medicul actorilor Nationalului Craiovean. Imi amintesc si de uriasa biblioteca, tezaur de carti vechi si rare, a tatalui meu, de mancarea gustoasa pregatita de mamica mea, pe care 'ma bateam' cu fratele meu, pentru ca eram o mare mancacioasa. Cand aveam 15 ani, s-a petrecut intalnirea ca in filme cu sora mea, Oana, avocat, fiica tatalui meu din prima casnicie. Mai sunt cainii si pisicile (animalele mele de companie mult dragalite si iubite)... Si-apoi, presa, televiziunile, oamenii disperati care, afland despre darul meu, ne-au invadat viata. Copilaria mea s-a terminat abrupt, atunci cand am intalnit suferinta. Aveam aproape 11 ani. M-am maturizat mai devreme, cred...

Tango: Cand si cum ti-ai descoperit acest dar si cum ai stiut ca este ceva insemnat, ceva serios, care iti va schimba viata?

L.P.: Copil fiind, am sesizat ca obiecte diverse se tot lipeau de palma mea micuta si se ridicau in aer. Nu ma mira, era ceva firesc. Capacitatea de discernamant la acea varsta nu era una foarte bine dezvoltata. Totul era cat se poate de natural in fiinta mea, asa credeam eu, pana cand colegii mei de scoala, profesorii si parintii mei au observat si m-au privit cu uimire! Asa a inceput totul. Au urmat nenumarate articole in presa, o multime de emisiuni de televiziune si apoi filmarea pentru EuroNews, unde cazul meu a fost prezentat la sectiunea 'no comment', din ora in ora. Dar aceasta capacitate nu era singura manifestata prin fiinta mea. Fenomene precum clarviziunea, cognitia, retrocognitia, telepatia si onirismul nu-mi erau nici ele straine. Dintre toate acestea, eu am ales sa practic taumaturgia. Este latura care se ocupa de deslusirea diverselor afectiuni si de metodele de tratament ale acestora. Tatal meu, medic fiind, a avut curiozitatea sa ma testeze pe diverse cazuri ale sale. Asa mi-am descoperit metoda proprie de diagnostic: aplic palma stanga pe zonele afectate sau pe cele ce urmeaza a le identifica si aceasta se lipeste pur si simplu de locul respectiv. Imi verificam intotdeauna rezultatele si diagnosticele, prin analize de laborator, CT, RMN, Rx, ecografii. Cred ca medicina complementara se imbina foarte armonios cu medicina alopata, venind ca o completare a acesteia, atunci cand e depasita de situatii dificile, limita. Sunt mandra ca am absolvit Medicina, ca am incercat sa imi explic stiintific ce se intampla cu fiinta mea si ca, dupa ani buni de studiu, am devenit medic de urgenta, asa cum am visat, si ca, in paralel, urmez cursuri Doctorale in stiinte Medicale. Cred ca este esential sa fiu un medic-terapeut complet.

Tango: Nu ti-a fost greu sa fii altfel decat ceilalti? Nu ai regretat vreodata ca ai acest dar care te diferentiaza?

L.P.: Nu mi-a fost greu, nu m-a complexat niciodata! A presupus doar o foarte mare responsabilitate. Darul acesta face parte din fiinta mea, se manifesta firesc prin mine, iar marea majoritate a oamenilor de bun simt si, de asemenea, colegii mei medici, nu m-au privit ca pe un soi de animal ciudat.

Tango: Stiai, inainte sa il intalnesti pe Adrian, cat de insemnata este iubirea in viata unui om?

L.P.: Sigur ca stiam! Am inteles de la bun inceputul vietii mele ca nu putem evolua spiritual decat prin iubire. Iubirea este esenta cea mai pura si dovada suprema ca sufletul exista. O recunoastem prin delicatetea, finetea si gingasia ei. Trebuie aparata si cultivata cu orice pret. Ii multumesc lui Dumnezeu ca ea s-a intrupat in Adrian si ca fiecare zi a vietii noastre impreuna a fost pecetluita de iubire. Am fost o femeie fericita! In fiecare dimineata gaseam pe masa din bucatarie cate un ravas de dragoste. 'Te iubesc!' au fost cuvintele magice care mi-au insotit zilnic drumul prin cotidianul vietii pe care Adrian il resimtea mai acut decat mine: 'Draga mea, iarta-ma pentru ieri. Panica mea in fata prostiei, micimii sufletesti si a minciunii mitocane mi-a jucat o festa! Iarta-ma, am fost artagos... Eu TE IUBESC si vreau sa construiesc cuviincios o viata cu TINE! Vezi tu, e primavara, totusi..! Adrian al tau' sau 'Iubirea mea, sotioara mea, eu te iubesc mai mult decat poti tu sti. In tine este cheia spre bucuria simpla si curata a vietii mele. Ai grija de ea!'. Am stiut si stiu cat de insemnata este iubirea in viata fiecaruia din noi.

Citeste continuarea interviului in pagina 2.