Daniela Fugaru Kammrath: Concertele din tara vor fi numai in sali de concerte sau si in locuri de genul asta [Clubul Taranului Roman de la MTR]?
Alexandru Tomescu: Nu suntem pretentiosi... E vorba despre niste recitaluri de muzica de camera, deci existenta unui pian este imperios necesara, de preferinta un pian pe care se poate canta muzica de camera. Programul pe care il propunem in acest al treilea an este foarte indraznet as putea spune.
Daca in primul an am cantat Mozart si Beethoven in prima parte a programului, deci sonate clasice si piese de virtuozitate in a doua parte, anul trecut am avut niste lucrari romantice, Brahms, Grieg si iarasi piese de virtuozitate in partea a doua.

Anul acesta am considerat ca a venit momentul sa propunem iubitorilor de muzica din Romania si compozitori de secolul XX. Cand spui asta e intodeuna un fel de crispare... secolul XX... ce inseamna asta? Adica o sa vina cineva sa taie vioara cu fierastraul acolo...? Este o muzica foarte frumoasa care mie imi place cel mai mult si am ales o rapsodie de Bela Bartok si o sonata de Prokofiev, absolut superba muzica, muzica totala. Ce imi place la compozitorii sec. XX este ca nu folosesc jumatati de masura. Pe urma, pentru a reveni poate cu picioarele pe pamant, in partea a doua a programului avem niste piese tot asa, romantice, de virtuozitate.

Cu ocazia turneului Stradivarius voi lansa si cel de-al treilea disc din seria Stradivarius. In acesti cinci ani m-am gandit ca trebuie sa profit de vioara atata timp cat o am si sa fac cat mai multe inregistrari. M-am gandit la un proiect pe termen lung de educare a gustului consumatorului de muzica. Am pornit din aproape in aproape, in ordina inversa sa zicem. Primul CD l-am facut cu cele mai abordabile piese, cele mai scurte, acele piese de bis care de obicei se canta dupa terminarea unui concert, la cererea publicului, printre care Balada de Ciprian Porumbescu si alte piese foarte dragute. Anul trecut am abordat un repertoriu de virtuozitate, o multime de piese mai consistente decat cele din primul an, opt-zece minute lungime: Paganini, Sarasate, toti acesti maestri ai viorii. Anul acesta am considerat ca publicul este pregatit pentru un disc cu lucrari exclusiv camerale si am ales doua sonate romantice, o sonata de Robert Shumann si una Edward de Grieg si un scherzo de Brahms in deschidere. Seria celor cinci CD-uri va fi completata la anul, sper, cu un CD cu acesti compozitori care mie imi plac atat de mult, de secolul douazeci, iar in al cincilea an cel mai dificil disc, cea mai mare provocare si anume aceea a unui CD cu muzica romaneasca. Pentru ca este un Stradivarius al nostru, al romanilor, si este important sa serveasca muzica romaneasca. Sper ca pana atunci gustul, curiozitatea publicului sa fi fost create si sa fi fost conduse in asa fel incat sa fie pregatit. Pentru acest al cincilea disc ma gandesc la George Enescu, dar nu doar la el. Exista, bineinteles, festivalul George Enescu, unde se canta toata muzica lui. Pe de alta parte, multa lume a uitat ca exista o multime de alti compozitori, multi dintre ei in viata, extrem de talentati si care merita sa fie cunoscuti.

Daniela Fugaru Kammrath: Asta poate e rolul artistului, in momentul in care isi alege ce canta, in felul acesta promoveaza si o muzica mai putin cunoscuta.
Alexandru Tomescu: Artistul alege o data ceea ce ii place lui sa cante si apoi trebuie sa aleaga si ceea ce isi doreste sa fie pe afis organizatorul concertului. Trebuie sa fie intotdeauna un echilibru fiindca poate gusturile artistilor sunt cateodata mai neobisnuite.

Daniela Fugaru Kammrath: Iti doresc sa ajungi la un nivel la care tu sa spui ce se canta.
Alexandru Tomescu: Da, mi s-a intamplat lucrul asta si chiar mi-a placut, chiar si in seara asta, desfasurarea concertului a fost lasata exclusiv la latitudinea mea... Am mai avut un concert unde mi s-a dat mana libera suta la suta, a fost o seara de vioara solo, 'Jam session pentru vioara solo', asa l-am numit, la Teatrul Act. Au ei un festival acolo in fiecare toamna pentru tineri si m-au invitat pe mine sa cant in deschidere. Daca in primii ani am cantat recitaluri, anul trecut am facut un spectacol asa cum visam eu de mai multa vreme sa fac, am vorbit cu publicul, le-am povestit cate ceva despre ceea ce ma lega de piesa respectiva...

Multumesc lui Alexandru Tomescu pentru interviu. Multumesc Iohannei Purdea pentru transcrierea interviului si Monicai Brandusescu pentru oportunitate.