Flirtul - intre inocenta si coruptibilitate
de Camelia Patrascanu
25/05/2010
Flirtul, prin definitie, nu angajeaza. Dar corupe. O persoana singura in cautarea unui partener nu flirteaza - ea curteaza si defineste mai repede ce vrea de la relatie. 'Flirteorii' nu definesc, ei jongleaza. Se complac in ambiguitate. Ambiguitatea poate fi buna atata timp cat te ajuta sa te definesti in final si sa te delimitezi de ceva dizolvant si nereprezentativ in viata ta personala. Descoperi zonele de neautenticitate, unde nu esti implicat total.
Flirtul arata atitudine fata de celalat, fata de viata. Pentru ca, in fond, poti flirta/jongla cu profesia, cu o meserie, intr-o relatie, cu un principiu. In orice zona practici jongleria, nu esti total, scapi portocalele din mana - din oboseala macar, din intinsul picioarelor dincolo de zona de acoperire a plapumei. Singurul beneficiu ar fi descoperirea lungimii paturii tale. Cu ce costuri, insa!
Cand apare dorinta de a flirta (sau complacerea) inseamna ca ceva nu e in ordine cu noi. Flirtul aduce un tip de emotie nefireasca. Fortata. Traiesti prea mult din senzatie in senzatie. Este o fortare a emotionalului si senzorialului. O suprasolicitare. Extrem de incitanta, adevarat. Utilitatea sa rezida in faptul ca ne permite sa ne descoperim coruptibilitatea.
Articol preluat de pe www.horoscoptv.ro
