Pentru Seara de lectura din luna mai am ales sa vorbim despre iubire, despre feluritele ei forme si fete, asa cum apare in cartea scrisa de Alice Nastase – Dragostea e un bonsai, aparuta la Editura Cartile Tango.
De Iohanna Purdea

Ne-am intalnit de aceasta data cu membrii 121 si cititorii deja obisnuiti ai Serilor de lectura 121 la Biblioteca Metropolitana Bucuresti joi 27 mai, intr-o atmosfera foarte calda si prietenoasa. Fosta casa boiereasca in care isi are astazi sediul biblioteca este o cladire foarte frumoasa si pastrata cu grija, primitoare si luminoasa. Sala care ne-a gazduit intalnirea a fost pesemne pe vremuri o incapere rezervata unor astfel de evenimente, cu geamuri colorate si rotunjite care dadeau spre o gradina din spate. Pianul negru si sobru din colt ne dadea impresia ca suntem intr-o mica sala de concerte privata, unde numai cateva urechi alese aveau sa asculte ceea ce urma.

Exista iubire neconditionata?
A urmat o intalnire foarte placuta cu Alice Nastase Buciuta si cu fiica ei, micuta Iza, de numai cateva luni, cea a carui chip diafan a aparut si pe coperta cartii 'Dragostea e un bonsai'.

De ce e dragostea tocmai un bonsai? Alice ne-a explicat ca iubirea este asemenea unei plante, a unui mic bonsai, pe care, daca nu il uzi la timp, daca nu il mangai si nu ii vorbesti tandru atunci cand trebuie, il poti pierde cand ti-e lumea mai draga. Iubirea careia nu ii porti de grija, careia nu ii dai atentie se ofileste si moare, ramanand surda si muta la rugamintile noastre tarzii. Cu toate acestea, Alice a recunoscut ca nu stie exact ce este dragostea, ca dupa atatea cautari si intrebari nu ar putea sa dea un raspuns clar, limpede.

 

In viata ar trebui sa iubim probabil doar o singura data. O singura iubire este cea adevarata, unica, unul singur este sufletul pereche si ar fi minunat daca am putea ramane impreuna cu el sau ea toata viata. Din pacate suntem inselati si suferim.
'Din pacate iubim de mai multe ori in viata. Eu as fi vrut sa iubesc o singura data, poate as fi fost scutita de multe suferinte daca iubirea mea dintai ar fi fost aceeasi pana la sfarsitul vietii' crede Alice Nastase.

De ce nu putem iubi neconditionat, fara sa judecam, fara sa vrem sa fugim, fara sa cautam inlocuitor barbatului de langa noi daca ne tradeaza, daca ne supara, daca ne inseala asteptarile? De ce femeile nu ii pot iubi pe barbati neconditionat, asa cum isi iubesc copiii?
'Pe copiii mei ii iubesc cu emotie in fiecare zi si cred ca asa ar trebui sa fie iubirile in cuplu. Orice ar face copii mei, nu ma pot gandi ca as putea gasi un alt copil mai bun. In cazul barbatului de langa noi apare acest gand cand el ne dezamageste, apare gandul ca l-am putea inlocui cu altul mai bun. Nu cred ca in iubirile noastre ar trebui sa existe aceste masuri', spune Alice.

Iubirea sincera, deschisa, totala arata ca si cand nu exista nici un alt barbat pe pamant, spune Alice in 'Dragostea e un bonsai'. Iubirea e atunci cand doresti sa ii speli camasa barbatului drag sau sa ii gatesti mancaruri al caror gust sa nu il uite niciodata. 'De-o viata intreaga caut raspunsuri. Dar gasesc mereu doar intrebari, altele si altele. Interogatii despre cum sa iti faci dragostea sa dureze o viata, despre cum trebuie imblanziti barbatii, lighioane superbe si salbatice, despre cat de buna sau rea e gelozia intr-o poveste de dragoste. Si, intre timp, invat tot mai bine sa gatesc si sa spal. Deretic in inima mea si in casa. Si imi sarut in somn barbatul frumos si iubit pana la cer si inapoi si ma rog sa ne fie bine fara tertipuri, fara strategii. Doar iubind si atat...'

Despre scris si sinceritate