Tangoul impiedicat al unei cuceritoare de profesie
de
05/07/2010
Am facut primii pasi de tango pasional intr-o seara torida de vara. Cu mersul de felina si priviri ucigator de patrunzatoare m-ai convins cu fiecare gest pe care il indreptai spre mine ca ochii tai verzi ascund o poveste mai adanca decat oricare alte ape limpezi prevestitoare de furtuna.
de Alex
De atunci am inceput sa inventez in mintea mea jocuri seducatoare pentru tine. Inca de la primul acord al tangoului nostru, cand tu ai pasit pe ringul de dans precum o regina neincoronata, cu rochia rosie si buzele pline, umede de pasiune, am stiut ca nu esti ca celelalte. Muzica ne acompania pasii de iubire, dar privirea nu-ti cobora niciodata in vreo umbra de timiditate sau ragaz. Pentru ca tu erai altfel. Nu lasai loc de slabiciuni, frustrari sau vulnerabilitati. Erai, asa cum credeam pe atunci, o femeie adevarata.
O femeie care stie ce vrea de la viata, de la barbati si implicit de la mine. Care poseda, in timp ce pe buze asterne cel mai dulce si ispititor suras. Care priveste clar si raspicat, fara loc de jumatati de masura. Care stie ca nu e nicio alta precum ea. Femeia adevarata, visul oricarui barbat indragostit de-a pururi de mister, provocare si feminitate.
Tu ai dansat cu mine un tango pe care nu am sa il uit niciodata, chiar daca ai preluat controlul ori de cate ori am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare. Dansul tau era uneori prea ametitor pentru a tine pasul cu tine. Fulgerarile ochilor tai aveau darul de a ma tintui in loc si de a te admira subit si timid in tacere. Gesturile tale au devenit tot mai hotarate, facandu-ma sa inteleg ca femeilor ca tine trebuie sa le arati, sa le strigi cat le iubesti, sa le aduci ofrande de iubire si sa te transformi incet, incet, in sclavul iubirii lor.
Da, tangoul cu tine a fost frumos. Tu ca femeie ai fost frumoasa, misterioasa si pasionala... Asta pana cand ritmurile tangoului care ne insoteau au inceput sa bata din ce in ce mai tare, iar tie ti-au aparut pe frunte primele broboane de transpiratie. Pana la urma erai totusi umana. Respiratia ti s-a ingreunat, sacadata de un ritm mult prea alert pentru falsitatea si minciuna pe care mizai.
Picioarele au inceput sa ti se impleticeasca, in vreme ce eu te priveam si iti topeam usor, usor masca din aur alb. De-atunci misterul tau a inceput sa se confunde cu cea mai veche meserie din lume sau poate doar cu dorinta acerba de a cuceri. Nu pe mine sau pe altcineva anume. Ci doar pe cei care ar fi putut sa te ridice pe un piedestal si sa te pastreze acolo.
Pe mine... nici macar nu ma cunosteai. Nu stiai ce culoare au ochii mei, cand am facut ultima oara dragoste sau ce imi doresc de la tine. Da, asta a fost pacatul tau. Tu nu ai vazut ca eu nu sunt ca toti cei care se multumesc cu o imagine prea frumoasa pentru a fi contestata. Desi, pe parcurs, cand mana mea o mangaia blajin pe a ta, probabil ti-a trecut prin minte ca eu vreau povestea. Adevarata ta poveste.

