Are 54 de ani si este profesoara si director de scoala. Pentru ea anii sunt doar o cifra, are multe idei si un spirit tanar, mult optimism si daruire, vrea sa faca o multime de lucuri pentru copii si pentru scoala. Este o femeie implinita, cu doi copii si o poveste de dragoste la fel de vie ca acum 29 de ani. Violeta Dascalu, un om extraordinar, ne spune povestea sa in randurile de mai jos.
de Violeta Dascalu

Povestea incepe din copilarie, cand dirigintele meu, profesor de geografie pasionat, mi-a sadit, fara sa stie, placerea de a invata despre tot ce ne inconjoara. Erau informatii didactice, dar si contemporane, atat cat puteau fi spuse in anii '60. Apoi, erau vacantele de la unchiul meu, la Bucuresti, unde un cuplu de vecini erau geolog si, respectiv, profesoara de geografie. Aveau fotografii incredibile din tara si de prin tarile socialiste si o colectie de roci cum nu mai vazusem. Alegerea facultatii a fost, deci, naturala.

A urmat, fireste, sfarsitul studentiei si inceputul casniciei, langa un sot pasionat de sport, montaniard, fotograf amator. Dar, mai presus de toate acestea, atent, devotat, cald, care m-a sprijinit in toate demersurile mele si care astazi imi este alaturi ca la inceput. Nu este poveste, casnicia noastra a depasit 29 de ani si este la fel de vie. Am fost daruiti cu doi copii minunati, acum doi tineri adulti, care au propriile vieti in mainile lor. Cand suntem impreuna cu ei timpul parca zboara. L-as opri in loc, daca as putea!

 

Cariera a inceput, ca pentru orice tanar din anii '80, in mediul rural, cu emotii, copii cuminti si naveta. In 1990 am venit ca titular la scoala la care lucrez si astazi: Scoala cu clasele I-VIII Nr. 64 Ferdinand I. Au inceput acumularile si dezvoltarea profesionala continua, ce vin odata cu trecerea anilor. Profesor, diriginte, excursii, tabere, cursuri optionale cocepute, responsabil de arie curriculara...

Intre 2002- 2008 am fost director adjunct. Ei, acum incepe alta perioada. Asa am invatat sa coordonez echipe, sa organizez concursuri, sa verific, sa controlez, sa fac rapoarte elaborate si de mare anvergura, sa trec peste controale ale superiorilor cu fruntea sus. Asa a crescut increderea in mine si convingerea ca fac, de la alt nivel, lucruri noi si de interes pentru copii, parinti, colegi. Asa am trecut de la stadiul de scoala modesta, de cartier, la cel de scoala despre care se scrie sau se aude. De ce? Pentru ca s-au facut investitii mari si renovari substantiale: fatada, acoperis, interioare, dotari moderne (calculatoare, table interactive, copiatoare, laptopuri, softuri educationale, carti etc). Au inceput colaborarile externe, vizite reciproce, formari. Priveam spre lume printr-o fereastra fermecata, dar totul era real.

Din 2008 fereastra s-a deschis larg si am zburat. A fost si este altceva! Esti responsabil pentru tot si toate. Dar este minunat! Nu as schimba cu nimic! Sau poate as face si altceva. Imediat, o clipa numai!