1 2

Cei pe care i-am cunoscut - daca mai sunt doua sute in toata Dobrogea - se numesc Manoiu, Vintila, Popescu de doua generatii. Ai zice ca gata, exogamia si singuratatea i-au topit, i-au diluat complet in magma majoritara. Nein! Oltenii si constantenii cu care s-au casatorit sunt catolici(izati), cer de mancare klarensupe si-si duc copiii numai pe sfert nemti la scoala germana.

Mancarea lor cea mai curenta este un venerabil (e vorba de acelasi aluat rudimentar de acum cinci sute de ani) si foarte nibelungstrudel, umplut (din lipsa de altceva? din placere? din mimetism?) cu o mioritica branza sarata de oi, zisa mocaneasca (caci zeci de mii de ciobani ardeleni si-au incheiat transhumanta in Dobrogea aproape in acelasi timp cu colonizarea germana, intemeind satele de la rasarit de Dunare numite Abrud, Hateg, Turda, Fagarasu Nou etc.) si botezat, aiuritor, mocanstrudel.

Ce realitate mai rasucita, ce epitaf (pe o nastere!) mai elocvent, decat acest mocanstrudel (de-altfel satios si fara gust ca orice mancare nemteasco-taraneasca)? Simbol enorm, intercontinental, al unei tragedii de o jumatate de mileniu (dar si al intregii noastre minunate derute milenare), fara personaje principale, fara eroi, fara cor, aceasta varzo-camila, acest, repet, monstrisor, acest unic, rasunator, satiric mocanstrudel ar trebui sa le fie celor care sustin, adesea vehement, inexistenta vreunui fel de mancare exclusiv romanesc, argument suficient si sanctiune.

1 chil de faina picluita
3-4 oua
2 prafuri de sare
2 linguri de unt
apa caldicica
1 strachina de telemea sfaramata

Se framanta un aluat potrivit - cand nu se mai lipeste de maini se bate de masa de cateva ori, sa-i crape basicile.
Se lasa sa respire o juma' de ceas, apoi se intinde foaie mare si subtire pe masa bine stropita cu faina (Frau Minoiu si cu Frau Vintila puneau o panza peste masa si pe ea intindeau aluatul).
Se asterne cu branza, uniform, se ruleaza foaia ca un carnat (Frau-ele o invarteau dibaci, cu panza, de nu se crapa foaia pe nici unde) si se invarte in tava rotunda, bine unsa, ca un melc (sau ca o invartita).
Se da la cuptor incins, mai putin de-un ceas, iar pe masa se pune fierbinte, cu un blid de smantana alaturi; totdeauna cineva va murmura din alt mileniu, 'Gott mit uns'.