1 2  

Intr-o editie de colectie, Jurnalul National ne aduce 7 volume cu retete si povesti despre mancarurile romanesti, culese si aduse sub ochii nostri de regretatul Radu Anton Roman. Cu sprijinul cotidianului Jurnalul National va prezentam cateva retete din volumul 1 al seriei 'Povestile bucatariei romanesti' - 'Dobrogea si Campia Romana'.

Mocanstrudel
Aceasta mica monstruozitate (nu numai verbala!) s-a nascut, desigur, in Dobrogea, unde, atrase parca de o vraja, Levantul si Balcanii, Asia si Europa isi dau nu mana, ci sufletul tot, pierzandu-si celula vitala si ratacindu-si miezul spiritual, spre a se topi intr-un anonimat si o singuratate ce seamana cu nefiinta (simtiti deja, sper, infoierea unui vant somptuos, va promit chiar o emfaza torentiala ceva strabate aceste randuri ca o ploaie de comete multicolore, ca o furtuna de pasari tropicale, cum as putea scrie despre ghivecio-ratatouillo-yariko-minestrone-le dobrogean altfel decat nefericit de pretios?).

Aici, in acest loc magnetic, s-a improvizat eternitatea.
Dar tot aici s-a radicalizat resemnarea in fata efemerului (Delta Dunarii justifica stilul meu, ceva mai colorat-o zic cu blandete-fiind cea mai mare intindere compacta de stuf din lume). Doua forte ale logicii, aparent indestructibile, retorica incompatibilitatii si cea a imposibilului, au devenit absurde. Dar asta s-a petrecut fara haz si fara deriziune, fara enormitatea caricaturala ce insoteste de obicei atari rasturnari inacceptabile. 5-a intamplat asa, pur si simplu, ca o constatare inerta, ca o trezire stearpa in alta lume, intamplata prin ordin divin.

Zecile de semintii ce au tabarat pe grindurile Deltei, pe podisurile Casimcei si Chirnogenilor (Dobrogea nu e un loc in care te nasti, ci in care ajungi), intoxicate instantaneu de inertie, au trait disparitia legitatilor si coerentei fara nici o posibilitate de reactie. In realitatea neverosimila, sucita, halucinanta nu le-a mai ramas decat (uite cum vine socialismul stiintific peste noi) sa incerce sa-si adapteze (nu sa rezolve) contradictiile mici, amarate, caraghioase.

Dar cea mai dramatica dintre experientele dobrogene au trait-o nemtii. Da, prieteni, intre neamurile fascinate de Dobrogea (ce mister o fi avand acest podis secetos, arid si incendiar?) si de Delta (o insula ostila, nici pamant nici apa) s-au aflat si... triburi de nemti (cum le-am putea spune altfel grupurilor de 'bauer' catolici, saraci sau saraciti, ce abandoneaza la mijloc de mileniu landuri alsaciene sau bavareze, migrand ca niste tatari oarecare, insa in sens invers, impotriva curentului, spre rasarit, inca de pe vremea lui Ivan cel Groaznic si Petru intai?).

Zeci sau, poate, sute de mii de tarani germani-nimeni nu stie exact-care au trait, vreme de cinci sute de ani, o calatorie fascinanta, una din cele mai spectaculoase si mai nefericite din istorie-Germania-Rusia-Basarabia-Romania-Germania - Romania - s-au oprit, la un moment dat, in Dobrogea.

Descoperind, sub frisca promisiunilor rusesti, plumbii cnutului si cruzimea arcanului militar, blanzii cartoeffel (asa scriu alsacienii) agricultori s-au tot mutat decolo-colo, prin continente si secole, cautand o pace indestulata si imposibila, iar escala finala a fost (normal!) pe pamantul uitarii, insula circei balcanice, Dobrogea -1885-1940 (unde au si cunoscut o relativa prosperitate).

Tot cu promisiuni desarte, Hitler ii ademeneste, inca odata, pe acesti ciudati tarani nemti ratacitori (ce paradox!) sa se mute, pentru ultima oara, sa se intoarca, adica, in tara tata. Dar nu are, de fapt, ce sa le ofere, asa ca ii trimite la razboi sau ii inchide in lagare (treaba e un pic mai complicata: bietii plugari germano-asiatici primesc pamanturi cehesti, pe care ar fi trebuit sa le ocupe indepartandu-i, dupa modelul solutiei finale, pe plugarii cehi insisi, ceea ce n-au fost in stare sa faca - plugarii sunt o natie cu intelegeri comune ale lumii).

Dupa razboi, supravietuitorii se intorc in Dobrogea, dar satele lor cu catedrale catolice, case sileziene si strazi late cat un stadion nu se mai numesc Ferdinand, ci Mihail Kogalniceanu, cu tot ce inseamna asta, asa ca 'bauer'-ii se risipesc in praf si marna si mor (dar numai istoriceste).