Letters from... Amsterdam
de Andreea Tincu
12/08/2010
'Good girls go to heaven, bad girls go to Amsterdam' este un print haios care m-a facut sa zambesc inca de la iesirea din aeroportul Schiphol, unde l-am observat fugitiv pe un tricou din multime. Destinatia mea in Olanda a fost Modefabriek, un eveniment important in zona fashion atat prin contactele cu agenti veniti din toata lumea, cat si cu alti designeri vestimentari. Este foarte important, nu numai in moda, sa cunosti ceea ce fac ceilalti colegi de breasla; nu trebuie sa transformi un domeniu comun intr-o competitie obsedanta cu locul intai II, III, s.a.md... Intr-un final, in lumea aceasta coexista Valentino cu Armani, Yamamoto cu Watanbe, Galliano cu Gaultier; nu exista o tara/un designer, iar restul sunt o adunatura inutila.
de Andreea Tincu
Amsterdam-ul este foarte curat, extrem de civilizat, cu multe flori, biciclisti peste tot, produse eco si parcuri cochete. Tineri fashionable, obsedati de bumbac organic, barbati foarte stilish si femei rafinate. Nu am vazut partea aceea a Amsterdam-ului cu drogurile la discretie. Nici nu am vrut sa o vad, dar amatorii de vise fabricate se pot delecta la Coffee Shop, unde consumul de marijuana si hashis este legal. Exista, insa, si locurile numite Cafe unde bei doar cafea / bere si este important sa faceti aceasta distinctie.
Hotelul unde am fost nevoita sa stau - CitizenM - este unul foarte cool, super tehnologizat, cu un display unde poti alege atmosfera pe care o doresti in camera, in functie de starea ta emotiva, camera circulara de dus cu efect rainbow, biblioteca gratuita cu ultimele filme aparute, mancare eco pusa in copaci stilizati, s.a. Numai ca in tot acest avant de civilizatie, cu numeroase premii mondiale pentru tehnologie si confort, a aparut in camera mea, la ceas tarziu de noapte, un soarece. Eu avand fobie de soricei si sob... (sincer, nu suport nici sa scriu numele 'alor mai mari') va dati seama ce cool am putut fi, cocotata in varful patului si asteptandu-l pe baiatul de la receptie cu o nerabdare, e putin spus, de adolescenta. De dincolo de usa imi tot spunea sa vin ca sa schimbam camera, eu raspundeam 'no way, you come here!'... Ceea ce a si facut, cu alta cartela.

