Atitudinea defensiva si favoritismul
de Marina Rasnoveanu
16/08/2010
Care sunt urmarile viitoare ale unui astfel de comportament?
Copilul va deveni un inadaptat. Cu totii trebuie sa trecem prin provocari si obstacole, indiferent ca ne consideram a fi mai mult sau mai putin privilegiati de soarta. Esecul, greutatile, munca intelectuala sau fizica, uneori chiar si sacrificiul apar rand pe rand, testandu-ne abilitatea de adaptabilitate. Un adolescent sau tanar ce in copilarie a fost favorizat sau rasfatat nu va reusi sa treaca cu brio peste aceste sarcini, luandu-le ca pe niste corvoade nedemne de o personalitate aleasa precum a lui.
Nu va respecta regulile. Daca vei interveni mereu in viata de la scoala sau in legaturile lui de prietenie, absolvindu-l de orice vina sau de la respectarea unor cerinte, nu va constientiza faptul ca regulile sunt facute pentru toti, indiferent de statutul social sau financiar.
Treptat, copilul isi va pierde increderea in sine. Chiar daca la prima vedere un astfel de copil pare unul plin de siguranta, chiar sfidator, odata cu primul esec negestionat corect, siguranta lui se va clatina, fiindu-i greu sa accepte situatia, sa se ridice si mai apoi sa incerce din nou.
Nu va sti sa se autoevalueze corect. Balanta dintre ceea ce poti realiza prin fortele proprii si ceea ce astepti sa primesti de la viata va fi mult dezechilibrata, ducand, in timp, la imposibilitatea gasirii drumului de urmat.
Fragilitatea emotionala se va accentua, copilului in cauza fiindu-i greu sa initieze sau sa mentina relatii de prietenie, transformandu-se, poate, intr-o persoana interiorizata.
Cum putem inlatura aceasta atitudine defensiva negativa?
Da, vom crede intotdeauna ca ai nostri copii merita toate laudele din lume, insa trebuie sa fim constienti ca nu le vor primi de fiecare data. Traind in societate va exista posibilitatea ca la un moment dat sa fie nedreptatiti involuntar sau chiar in mod constient, fiind de datoria noastra sa le explicam ca nu ar trebui sa faca din asta un capat de tara. La gradinita, scoala, liceu si apoi in viata, nu vom mai fi acolo pentru a regla conturile si de a face 'dreptate' in locul lor. Purtandu-ne ca si cum lor li se cuvine totul, ii vom impinge mai repede spre esec sau dezamagire.
Cea mai potrivita atitudine de adoptat este de a-l sustine mereu, din umbra. Nu subestima valoarea copiilor tai doar pentru ca unii dintre ei nu se ridica la niste standarde relative impuse de altii sau chiar de tine. Fiecare copil este special in felul lui, manifestandu-se diferit, asta nesituandu-l nici mai presus si nici mai prejos de ceilalti.

