Cu toate mijloacele de informare pe care le avem la dispozitie, incepem sa ne pregatim pentru meseria de parinte inca dinainte de a lua in considerare varianta aducerii pe lume a unui copil. Suntem constienti de imensa responsabilitate pe care ne-o vom asuma intr-o zi, acceptand chiar si faptul ca uneori am putea da gres. Adultii care se pregatesc sa devina parinti stiu ca vor avea sarcina de a-i educa pe cei mici si de a lua deciziile potrivite astfel incat prin atitudinea lor sa modeleze cat mai corect personalitatea copiilor. Citesc articole, carti, se consulta cu parinti si prieteni, considerand la final ca vor fi cei mai buni parinti.
de Marina Rasnoveanu

Lucrurile se schimba, insa, de cum apare cel mic si viata de parinte incepe sa prinda contur, cu frumusetile, dar si cu capcanele ei. Pe masura ce timpul trece si copilul se mareste, apar situatii contradictorii care pun la incercare capacitatea de adaptare, dar si puterea de decizie a parintilor.

Sunt situatii in care acei parinti ce se doreau a fi cei mai buni si corecti de pe pamant, adopta o atitudine defensiva. Acest model de comportament se poate regasi chiar si in cadrul aceleiasi familii, parintii favorizandu-l pe unul dintre frati, in detrimentul celorlalti.

Iata care ar putea fi cauzele aparitiei unui astfel de comportament:
Parintele considera ca cei din jur ii nedreptatesc copilul. Ajuns intr-un alt mediu, cel mic va trebui sa se adapteze, lucru destul de dificil pentru un copil mai sensibil sau rasfatat in familie. In tentativa de a comunica, educatorul sau parintii implicati ar putea sa nu gestioneze corect situatia, lezand la un moment dat orgoliul celorlalti. La varsta prescolara sau scolara, parintii vad in aceste mici acte de restabilire a dreptatii un mod prin care isi manifesta dragostea, nestiind ca atitudinea defensiva nu face altceva decat sa prejudicieze evolutia psihica si emotionala a copiilor.

Complexul de superioritate al parintilor este cel care ingreuneaza acceptarea unor situatii reale de viata. Atunci cand tu, ca adult, te consideri superior, nu vei accepta niciodata ca fiul sau fiica ta sa joace un rol secundar. Acesti parinti vad tendinte de favoritism chiar si acolo unde ele nu apar, prin revolta si atitudinea lor defensiva dorind sa transmita tuturor faptul ca al lor copil este unul superior si ca nu va permite nimanui sa il plaseze pe un loc inferior.

Preferintele aparute in cadrul aceleiasi familii. Toti parintii pretind ca isi iubesc copiii la fel de mult, insa exista situatii in care un copil poate fi favorizat in detrimentul altuia doar pentru ca este primul nascut, doar pentru ca este baiat, seamana mai mult cu unul dintre parinti, este mai descurcaret sau mai sensibil.