Cele 2 luni incheiate de sarcina m-au prins in avion, spre insula greceasca Zakynthos. Cu mici emotii la aterizare, dar care s-au dovedit a fi nefondate, am ajuns la casa de piatra de mare care ne-a fost gazda pentru o saptamana de miraj grecesc. Embrionul, acum transformat in fetus, a fost cuminte si dornic de apa sarata in primele 2 zile de vacanta. M-a lasat sa dorm bine, sa mananc dupa placul lui si sa fac bai de soare scurte si numai la ore decente.
de Delia Grigoroiu

Intrasem deja in saptamana a 9-a, fericita ca zeii sarcinii inca nu s-au razbunat pe corpul meu, caci pe psihic isi facusera deja damblalele. Le spuneam tuturor cat de norocoasa sunt ca nu am greturi, ci doar cateva dureri abdominale fine pe care le alinam cu binefacatorul no-spa. Asta pana dimineata urmatoare, cand o senzatie urata ma urmarea dinspre toaleta spre bucatarie si invers. Cateva ture dintr-o camera in alta si intrebari si spasme. Ce sa fie? Dintr-odata, casa cea frumoasa cu miros de mare sarata mirosea mult prea sarat; parfumul sotului era inecacios si scarbos; mirosul de mancare era inabusitor, iar carnea, de orice fel, gatita sau nu, imi devenise cel mai mare inamic.

 

Era tanti greata care isi facuse culcus in mine si nu mai voia sa plece. Tanti asta nu vine niciodata singura, ci e mai mereu insotita de lipsa de pofta de mancare, de senzatii de voma, mereu false, de mirosuri intepatoare si de lipsa de chef de viata. Somnul este singurul care ramane neafectat.

Gata cu pestele, gata cu puiul, gata cu mancarurile aromatizate, gata cu ciorbele, gata cu mancarea buna; bun venit in Grecia salatelor fara gust si a painii prajite. Gata cu starile de gravidie fericite, bine ai venit lancezeala si moleseala. Somnul imi devenea acum cel mai bun confident.

Ce am invatat pana acum? Ca nu trebuie sa-i manii niciodata pe zeii sarcinii si ca mereu te afli la mana lor!

Mai sunt 'doar' 31 de saptamani si abia astept sa ma simt energica din nou!