Intr-o editie de colectie, Jurnalul National ne aduce 7 volume cu retete si povesti despre mancarurile romanesti, culese si aduse sub ochii nostri de regretatul Radu Anton Roman. Cu sprijinul cotidianului Jurnalul National va prezentam cateva retete din volumul 1 al seriei 'Povestile bucatariei romanesti' - 'Dobrogea si Campia Romana'.

Povestile Bucatariei Romanesti - Radu Anton Roman Jurnalul National

Braga
O lume de altadata, cu sute de bieti ambulanti plimbandu-si in toata Valahia, de la Turnu Severin la Bucuresti si de la Galati la Carmen Silva, marmita cu braga rece si, bineinteles, ieftina-ca braga! - agitandu-si strident legaturile cu covrigi si cofitele cu iaurt. Cine-o mai stie, o lume imputinata de batranete si de invaziile agresive ale fast-food-urilor si racoritoarelor americane, ascunsa la coltul catorva stradute constantene, sub firme scorojite de timp, o lume mica, de simigii pe cale de disparitie.

 

Braga e o bautura tulbure, de culoarea cafelei cu lapte, dulce-acrisoara, care se face din cereale sparte gros (mai ales mei) dospite in apa si un pic de miere. Nu reuseste oricui si oricum, sunt proportii si timp de fermentare foarte precise. Putinii turci batrani care-i mai stiu secretul il apara cu gelozie si indarjire, ca pe un monopol de familie. Braga adevarata, cea de dinainte de siropurile cu borviz sau de 'cole'-le de tot felul e aceea un pic fermentata, care pisca la limba (dar constantenii de azi, cu matele slabite de chimicale si diete, o prefera pe cea plata).

Braga o fac bragagiii - care-s arnauti (albanezi, n.m.), turci, bulgari ori sarbi. Ea se face din meiu. Prin Muntenia se bea multa braga. Moldovenii, numai cei ce au facut armata, o cunosc.

Din bucati de pane de orisice faina, numai coapta sa fie, mai ales la nunti, cand ramane pane multa, se face braha. (Lupescu)