Pana acum am trait 2 luni de gravidie frumoase, dar epuizante psihic, si o luna scarboasa. O luna in care nu am fost in stare sa ma ridic din pat si sa umblu prin casa. Ce sa mai vorbesc despre treburile zilnice de birou? Iar cele casnice? Pentru ele ii ridic deja sotului o statuie de marimea copilului nostru care masoara 7,5 cm. Deocamdata.
de Delia Grigoroiu

Cand fiecare zi ti se pare un mare obstacol de trecut printre arome, mirosuri, stari de vertij, dureri de cap si stare continua de voma, nu mai vrei nimic. Asa ca te izolezi de lumea care ti-e draga si care te suna si te incurajeaza, iti aduni putinele puteri doar pentru munca - care-ti aduce un venit lunar - si in rest dormi, stai in pat si numeri zilele pacatoase.

Slabesti si ti se pare nedrept ca ti se intampla tocmai acum, cand nu ai nevoie de o silueta prea sexi. Incerci sa te reimprietenesti cu carnea si cu mancarea solida, doar ca sa nu mai fii nevoita sa te tii de balustradele de la metrou in timp ce urci chiar si cu scara rulanta.

Viata ti se pare un pic nedreapta, zici un pic, pentru ca stii ca pot veni zile mai bune pe care nu e bine sa le blestemi in avans. Te rogi la zeul trimestrului 2 sa isi faca aparitia cat mai repede si sa te ia din ghearele trimestrului 1, cel scarbos si fara pic de vlaga.

 

Asta pana in ziua in care ne reintalnim cu copilul-fetus. Ne-am dat intalnire de ceva vreme, caci stiam ca trebuie sa il masuram si sa-i mai vedem casuta. Din ce citisem despre alti fetusi de varsta lui (12 saptamani si 5 zile), aflasem ca deja danseaza, da din maini si din picioare si ca are o inima care ii bate puternic. Dar inca nu-l vazusem pe al nostru sa faca asemenea progrese, asa ca am plecat, sot si sotie, dis-de-dimineata, emotionati si cu ganduri pentru cel mic ca-l vom face atlet de performanta sau ca il dam la scoli inalte, daca se adevereste ceea ce citisem.

Si il vedem. Un copil-fetus care ne-a facut din manuta, care se misca de fericire ca isi revede parintii. Si nu ne vine sa credem ca e al nostru, asa de batait si zglobiu, asa de activ si de vesel (asa cred eu, ca ne zambea :) ). E mare, e in grafic si e copilul nostru, acum stim ca peste 7 luni vom aduce pe lume un copil.

Nimic nu se compara cu sunetul bataii de inima al copilului tau si totul se opreste in jurul acelei batai de inima. Greturile? Au disparut dintr-odata. In locul lor s-a instalat un chef de viata inca uns de somnolenta, insa care-ti da putere sa treci si peste urmatoarele luni de sarcina.

Copilul este bine, sanatos, iar dupa bataile din picioare ii prevad un viitor de tobosar, ca tac-su.

Mai sunt 27 de saptamani si am inceput sa cautam nume de copil. De copil fata sau copil baiat, caci inca nu stim ce ne-a rezervat soarta.