Aproape 4 luni de sarcina si vreme de contabilitate. Am lasat primul trimestru in spate cu grijile lui si am pasit elegant, ca o doamna cu burta, in trimestru 2. In cele 3 luni si un pic de stare de gravidie am dus copilul cu avionul, i-am facut bai de mare greceasca, l-am dantuit la 3 nunti consecutive si un botez si am mai facut si un Talcioc Urban, unde ne-am intalnit cu mic cu mare si am vandut de prin casa lucruri in buna stare dar la preturi modice. Dintr-odata, ne place sa fim insarcinati si declaram sus si raspicat ca viata in trimestrul 2 este cea mai cea. Dupa ce l-am vazut miscand la ultima ecografie, gravida si gravidul prin simpatie si-au tras suflul si s-au pus pe treaba din nou, caci se pare ca gravidia ne prieste amandurora. Zic si gravidul, caci se pare ca la sot simptomele se accentueaza cu fiecare centimetru in plus al copilului. Dar despre asta, in episodul viitor.
de Delia Grigoroiu

 

Ne-am pus, asadar, pe treaba sa alegem medicul cu care voi naste si mai ales clinica. Dupa analize, cumpaniri si recomandari, am ajuns la o lista scurta formata dintr-un singur medic de la Maternitatea Filantropia pe care l-am vizitat cu mic, cu mare, intr-o frumoasa zi de septembrie tarziu. In cabinetul cu pricina, urmatoarea scena: cel mare, adica sotul, grijuliu, foarte vorbaret si mult prea activ in discutia cu medicul meu, de parca el s-ar pregati fizic sa nasca copilul familiei; doctorul, calm si enervant de linistit in conversatia cu sotul agitator, pus pe bancuri si pe trimis gravida la zeci de analize; gravida, mica si calma, asista uimita la schimbul de replici dintre cei doi barbati care-si spuneau lectia; mai apoi, cel mai cuminte si lenes, copilul, care nu a binevoit sa ne salute si si-a continuat somnul de dup-amiaza, tresarind din cand in cand a deranj din timpul orelor de frumusete.

Nici nu ne asteptam sa il vedem asa de curand, sperand doar la o discutie de recunoastere cu medicul ginecolog, daramite sa mai si aflam ulterior sexul copilului. Luati ca din oala, nu am reactionat sonor ori altfel cand ni s-a comunicat pe cel mai comun ton ca vom avea un copil de sex masculin. Nici macar atunci cand am vazut destul de clar ca sexul ar aduce cam cu ce vin baieteii pe lume nu am realizat ca este vorba de un copil-baietel. Poate doar cand ni s-a comunicat un procentaj de 90% de sex masculin sa ne fi trezit din reverie. Ce-i drept e ca mai tare am plecat socati, decat lamuriti.