Va povesteam acum cateva episoade ca in casa noastra traiesc doi oameni insarcinati: doamna si domnul. Despre doamna stim ca e normal, dar la domn nu ne asteptam sa acuze simptome de sarcina, cum ar fi: dureri de spate, oboseala continua, chef de somn, greata si lipsa de energie. Stiu ca nu e frumos sa dau din casa si mai ales sa il barfesc pe tatal copilului meu, asa incat am decis sa ii dau dreptul la replica si sa ne povesteasca cu gurita lui cum e sa traiesti in casa cu o gravida, care ii sunt fricile de viitor tatic de baietan si, mai ales, cand a stiut prima data ca e insarcinat, si el. Domnule Grigoroiu, aveti legatura:
de Delia Grigoroiu

'Doamna Grigoroiu, am preluat legatura. Asadar, am prieteni care ma taxeaza de fiecare data cand spun ca SUNTEM insarcinati, ei privind, probabil, sarcina doar ca pe un ghoizdan purtat pe abdomen de catre viitoarea mama si poate ceva greturi 'matinale' din cand in cand. Si eu credeam la fel pana in momentul in care intr-o dimineata ieseam pe usa catre serviciu si ma gandeam la testul de sarcina care indica timid posibilitatea unui nou membru al familiei noastre. Atunci m-am surprins rugandu-ma ca sarcina sa fie confirmata iar totul sa fie bine pentru noi si micul nostru 'ceva'.

 

Intr-o secunda am acceptat sa raresc iesirile la bere (vezi poate sa le elimin de tot), sa nu imi mai pun doar sosete in bagajul de concediu, ci si patut portabil si hainute pentru copil, am acceptat sa nu mai fumez pe unde vreau in casa si sa mananc cand vreau, ce vreau si daca vreau?! M-am mirat! Ceva se activa in mine, asa cum cineva isi facea loc in burtica sotiei mele. Din acest moment m-am prins ca se va intampla ceva nou si interesant, dar nu stiam cu ce se mananca. M-am apucat de citit pe net, pe telefon si in cartile primite de la alte mamici, ca sa inteleg ce va urma. Citind si vorbind cu femeia speriata de langa mine am inceput sa inteleg ce sunt greturile 'de dimineata', ce e cu bombardamentele de hormoni, am inteles ca e normal ba sa se uite stramb la mine, ba cu drag si, cel mai important, am inteles ca e OK sa ne fie frica.

Pe langa a-mi intelege consoarta, a trebuit sa incep sa ma inteleg si pe mine. Sentimentul cel mai pregnant este NEPUTINTA. Innebuneam cand o vedeam verde la fata si o auzeam cum isi da duhul la toaleta in timp ce eu stateam neputincios la TV; ma urcam pe toti peretii cand invoca tot felul de dureri, iar eu nu puteam sa o ajut cu nimic. Cred ca am imprumutat si eu starile mamei-sotie ca sa simt ca particip si eu in vreun fel. Probabil creierul meu a fabricat insomnii, greturi si chiar oboseala pentru a putea spune 'si eu simt la fel' cand ea acuza vreo stare nasoala.

Pe langa neputinta mai exista si ENERVAREA. Cum sa nu te enervezi cand e vineri seara, toti prietenii ies la terasa, tu ai energie cat centrala de la Cernavoda, iar doamna ta sta lesinata in pat acuzand o oboseala din senin? Cum sa nu te enervezi cand isi alege o mancare la un restaurant si dupa doua imbucaturi spune ca nu poate manca porcaria aia? Sau cand te cearta ca vrei sa mai iesi cu gasca, 'macar acum', pana vine mostenitorul pe lume?