Un realizator tv avea o emisiune pe care o promova prin statementul: Asteapta-te la ce te astepti mai putin! (din engl. Expect the unexpected!) Foarte interesant si creativ concept de promo, trebuie sa recunoastem. Utiliza o tehnica numita 'rasturnare' a punctului de vedere. Si spun asta pentru ca, in mod uzual, noi folosim mult mai frecvent expresia 'Dar la ce te asteptai?' decat intrebarea 'La ce te astepti?'.
de Cosmina Cornea

Va invit sa cititi in continuare o povestioara pe care am auzit-o si care face parte din categoria speciala a povestilor care spun intr-o suta de cuvinte cat altele intr-o suta de mii.

Intr-un orasel de provincie erau doua bacanii pe straduta principala. Copiii si iubitorii de dulciuri le treceau pragul deopotriva, pentru ca amandoua vindeau aceeasi marfa si practicau aceleasi preturi. Un anumit baietel prefera sa mearga intotdeauna sa isi cumpere bomboane doar de la unul dintre bacani. Si asta nu pentru ca acesta i-ar fi oferit ceva in plus sau vreun tratament special. Sau poate ca da... In timp ce unul dintre bacani cantarea bomboanele punand mai multe in pachet, pe cantar, si luandu-le apoi inapoi, una cate una, pana cand acul se oprea la cantitatea ceruta, bacanul favorit avea o tehnica aparte: punea incetisor bomboane in punga de pe cantar, pana cand acesta indica greutatea asteptata.

 

Despre asta este vorba, in orice poveste cu asteptari. Despre perceptia progresiva (ca o acumulare pozitiva) a ceva ce iti doresti sa primesti. Despre comunicarea progresiva (ca o acumulare pozitiva ) a ceea ce oferi. Principiu valabil in viata personala si in cea profesionala, in egala masura.

Bine, in povestea de mai sus mai avem o invatatura: copilul ii cere vanzatorului o cantitate precisa dintr-o specialitate precisa de bomboane. Adica si-a stabilit asteptarile si le-a comunicat cu precizie. Pe de alta parte, din maiestria vanzatorului putem invata cum sa raspundem asteptarilor.

Povestile relationale sunt putin mai complicate. Oamenii din anturajul nostru sau cei cu care lucram au, nu de putine ori, asteptari 'invizibile' (ne-exprimate, dar active; fie neconstientizate, fie constientizate si puse pe hidden agenda). Si noi, la randul nostru, ne comunicam doar o parte din asteptari: doar o parte dintr-o asteptare anume, doar o parte dintr-o multime de asteptari.

Sub asteptari, conform asteptarilor, peste asteptari. In procesele de evaluare, acestea sunt principalele trei segmente sau grupe de rezultate. In managementul performantei, mi se pare un principiu de bun-simt sa accepti ca poti opera evaluari doar in contextele subiectivitatii. Eu nu cred ca exista evaluari ale performantelor 100% obiective. Cu toate acestea, in contextul mai larg al comunicarii initiale a asteptarilor, cred ca este suficient loc pentru fair-play intr-o evaluare in raport cu asteptarile: sub asteptari, conform asteptarilor, peste asteptari.

Acceptand asta, putem vedea cum trebuie sa fie asteptarile pentru ca rezultatele sa fie ok (sau optime, depinde de cat de pasional abordam problema).